Scrub anticelulitic

Cafeaua si scortisoara sunt cei mai mari inamici ai celulitei, dupa sport si dieta, se stie. Pentru ca un scrub anticeluluitic sa fie eficient, el trebuie folosit constant si in forta. Pe vremuri m-a preocupat si pe mine manufacturarea unui sapun anticelulitic, dar apoi am ajuns la concluzia ca un sapun trebuie sa fie 99% sapun , iar restul eventual altceva. Cu alte cuvinte: vreau efect anticelu, dau cu scrub, fac masaj, ma duc la sala, mai las grasimile , etc. Sapunul saracu’ce sa faca si el mai intai? Sa spele sau sa-mi elimine celulita? Ca pana la urma e doar un sapun, chiar daca are in el diverse chestii. Dar ma rog, se vor gasi destule persoane care isi vor da ochii peste cap la ce scriu eu aici, spunand ca sapunul este un fel de factotum, un panaceu universal, nemaivazut si nemaiauzit, care ne face tenul fin si piciorul mic, elimina grasimea de pe abdomen si coapse, ne face mai inteligenti, aduce norocul in casa si pacea pe pamant. 😀

Deci , scrub anticelulitic. Am cautat pe net si am gasit cateva retete, dar sincer, nu m-a satisfacut niciuna. Una era cu sapun MP, nu, multumesc! Cealalta era cu unt de cacao si ceara, facut, nu grozav. Unsuros, cleios, ceara aia abia mai scapi de ea, intr-un cuvant, nashpa.

Asa ca am zis: dar cum ar fi un scub cu sapun CP, dat pe razatoare? Ia sa vedeti:

Dati  sapun CP pe razatoare. Eu l-am dat prin Thermomix, pentru ca am. 😉

1

Adaugati in sapun putina cafea la ibric, cu tot cu zat. Sa zicem ca aveti 500 grame de sapun, puneti asa, ca la o jumatate de cescuta de cafea. Dupa care puneti pe foc exact ca la rebatch, pana se omogenizeaza si rezulta o pasta.

2

3.jpg

4

Dati pasta deoparte de pe foc si o lasati sa se mai racoreasca, dar nu de tot, ca se intareste si nu o mai miscati din loc. Cand s-a mai racorit adaugati zahar tos ( alb sau brun sau din care vreti voi, dar sa fie zgrunturos) 2-3 linguri de cafea macinata  , care nu e musai sa fie Lavazza, dar eu n-am avut altceva, ce sa fac, cateva pic de vitamina E, ulei esential de scortisoara tot cateva picaturi, eu am pus si ue de piper negru.

5

Puneti in forme, indesand bine sa nu ramana locuri goale, pe cat posibil. Lasati o ora la congelator, apoi scoateti si taiati cubulete.

6.jpg

7

8

9

Se pastreaza la frigider, intr-un borcan sau cutie metalica. Se foloseste la baie, o data pe saptamana. Scrubul , nu baia. 😀

Spor! 🙂

 

Anunțuri
Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Din nou despre bombe de baie

Ce, credeati ca m-am potolit cu bombele? Ha! Abia am inceput! 🙂 Am deja o saptamana de cand fac bombe zi de zi si inca nu mi-am intrat in mana. Am cumparat pana acum 15 kile de bicarb si 7.5 de sare de lamaie. 🙂 Deja nu mai am loc de ele, miros de imi muta nasul si am inceput sa le dau pe unde apuc. 🙂  Ca tot vorbim despre bombe, azi am avut o faza la serviciu cand mi-am dorit ca bombele ce le aveam pe birou ( ca am si acolo) sa fi fost adevarate si sa le arunc stiu eu pe unde. Noroc ca erau din ce stiti si noroc ca mi-a si trecut la un moment dat.

Dar sa revenim la bombitele noastre, ca mai am cate ceva sa va spun.

Eu stiti cum sunt? Poate sa-mi spuna unul si altul tot felul de smecherii, pana nu ma lovesc eu de problema si nu o rezolv singura, nu ma simt bine. Eu va spun totusi, ca poate nu sunteti asa incapatanati ca mine si va ies bombele din prima.

Asadar:

  1. Dati prin rasnita acidul citric , bicarbonatul si sarea pana se fac pulbere. Pana ies aburi, de va intra in plamani daca stati langa. Praf, colb fin , cat mai fin.
  2.  Dati totul prin sita. Credeti-ma, merita deranjul. Ca la cozonac. Chiat daca faina e pudra, ea tot trebuie data prin sita.
  3. Pulverizati cu un spray uleiul esential. Stiu, ar trebui cate un spray pentru fiecare ulei esential pe care il folositi la bombe, dar, hei, vreti sa le faceti faine? Faceti asa cum va zic.
  4. Amestecati maglavaisul pana ameteste. Cu lingura, cu mana, cu blenderul, cu ce vreti voi, dar sa fie omogenizat pana la refuz. Asta ar trebui sa fie punctul 3, de fapt.
  5. Pulverizati si uleiul tot cu un fas. Adica nu-l turnati din sticla intr-un loc, ci il pulverizati astfel incat sa se disperseze pe o suprafata cat mai mare.
  6. Faceti combinatia intr-un vas larg, astfel incat atunci cand pulverizati, stropii respectivi sa se imprastie pe o suprafata cat mai mare. Omogenizati apoi ca nebunele! 🙂
  7. Este foarte posibil sa nu mai fie nevoie sa puneti apa. Deloc. Niciun strop, uleiul si uleiul esential fiind suficiente. Ultimele bombe pe care le-am facut nu au apa deloc, iar mie mi se pare ca sunt cele mai faine de pana acum, de-aia m-am si apucat iar sa scriu despre.
  8. Inainte de a pune mortarul in forme, puneti urechea si ascultati. Zumzaie? Atunci mai amestecati. Nu mai zumzaie, umpleti formele.
  9. Puneti mai intai in forme indesand bine cu mana in cavitati, apoi umpleti peste. Strangeti cele doua cavitati una langa alta pana va fuge sangele din degete si va pocnesc tamplele!
  10. Umpleti toate formele si apoi le scoateti in ordinea in care le-ati umplut.
  11. Nu mesteriti langa surse se apa ( chiuveta, stropitori, fantani  arteziene,cascade,  lacuri , rauri, mari, si oceane) , langa ferestre deschise, in zile ploioase, langa rufe la uscat, langa persoane care calca rufe si pulverizeaza apa, langa copii ) sau adulti) carora le curge nasul. Deci, nu e gluma. Am uscat niste rufe la 20 m de bombe si s-au umflat ca gogosile, iar apoi au devenit poroase , ca piatra ponce. Poroase si sfaramicioase. Nu vreti asa ceva, ca nu mai sunt bune nici de dat dupa caini cu ele.

Atat!

Spor!

Pup!

Poze:

1.jpg

2

3

 

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Bombe efervescente pentru baie

Acum vreun an ( sau doi) mi-a casunat sa fac bombe efervescente, nici eu nu stiu de ce, ca nu-mi mai fac baie in cada de vreo 15 ani. Asa ca mi-am luat niste sare de lamaie de la magazinul satesc, bicarbonat aveam, zic hai sa fac. Ce sa fac, ca n-a iesit nimic! Ba se spargeau in mana cand le scoteam din forma, ba crapau stand la uscat, ba nu faceau priza la mijloc. Cum rabdarea nu e punctul meu forte si cum nu mi s-a parut o mare smecherie sa faci bombe efervescente, am lasat-o balta.

Pana acum cateva zile cand iar m-a apucat amocul, asa, din senin. Da fuga la magazin, devalizeaza-l de pliculetele de sare de lamaie si da-i cu bombele. Retete pe net cu duiumul. Rezultat: nashpa. Intreaba un prieten: mai, tu cum faci bombele alea? Pai asa. Pai si eu tot asa, dar nu ies, fir-ar ele ale naibii. Care-i smecheria? Intreaba alt prieten: fata, tu cum faci bombele? Pai asa. Am intrebat vreo trei persoane, fiecare folosea alta reteta. Mai intelege ceva daca mai poti.

Asa ca am lasat deoparte retetele si am inceput experimentele: cu mai putina apa/cu mai multa, cu mai putin ulei/cu mai mult, cu colorant lichid/pudra. Si ce sa va zic, pana la urma i-am dat de cap.

Reteta nr. 1-simplificata

O parte acid citric

2 parti bicarbonat

ulei, ulei esential, colorant, apa. Sfatul meu: nu va luati dupa nicio reteta, puneti cate putin din fiecare si vedeti ce se intampla. Daca nu se leaga, mai puneti. Daca veti considera ca amestecul e prea umed, mai puneti acid citric si bicarbonat in proportiile de mai sus si o luati de la capat. Pana la urma va iesi, garantat. Mai conteaza si mediul in care lucrati, cat e de umed, ca si formele, sa fie non adezive, sa se desprinda usor, sa fie mereu curate si uscate.

Reteta 2- completa

2 parti bicarbonat

o parte acid citric

o parte amidon de porumb

o parte sare ( de mare, epsom, Himalaya)

apa, ue, ulei, colorant

Acelasi sfaturi ca la reteta 1, cu observatia ca aici trebuie ceva mai mult lichid, fie el sub forma de apa, sau de ue.

O observatie generala, este nevoie de foarte putin ulei. La 300 g compozitie este nevoie de doar cateva picaturi de ulei, cateva numai. Nu linguri, nici macar lingurite, ci picaturi, ca atunci cand puneti uleiul esential. Daca stau sa ma gandesc, cantitatile de ulei si ue sunt cam egale.

Am pus odata ceva mai mult ulei esential si n-a mai fost nevoie de apa. Ca atare, nu va luati dupa retete, caci depinde mult de ingredientele folosite. Si pana la urma, totul se face din ochi ( cum arata) si din maini ( cum se simte la pipait).

Am mai observat ca atunci cand faceam o cantitate mai mare, compozitia ramasa avea tendinta sa se usuce, apa evaporandu-se la un momend dat, mai ales daca exista tendinta de mosmondeala si extra bibileala. Ca atare, un mic puf de apa ajuta mult.

De asemenea, acidul citric se poate prezenta sub forma de granule mai mari sau mai mici. Din magazinul de la colt a fost ceva mai fin, de la Aroma Shop, mai grunjos. Eu l-am dat prin rasnita ca sa-l fac mai fin si bine am facut, caci la ultima poza postata, veti vedea diferenta, acolo punand acid citric grunjos. Mai mult, sunt de parere ca daca ingredientele sunt mai fine, fac priza intre ele mai bine, iar succesul e mai aproape. Asta asa, ca o parere.

Deci m-am linistit, de maine fac si eu sapun, ca omu’. 😀

So, daca vreti sa mai discutam, o putem face pe FB ca mintenas postez si acolo articolasul.

Poze:

5

6

7

8

1

2

3

4

5.jpg

6

9.jpg

Iar in ultima poza, cum va ziceam reteta completa:

0

Cu drag,

Alexandra

Publicat în Uncategorized | 2 comentarii

Fara titlu- episodul 1

Marturisesc ca n-am stiut ce titlu sa dau acestui articol si ca m-am gandit mult inainte sa-l scriu, pentru ca el va contine cateva date foarte personale despre mine si familia mea.

Aveam sapte ani cand bunica mea Stana, cea mai frumoasa , desteapta si simpatica femeie din cartier , se prapadea de cancer uterin la doar 51 de ani. A descoperit boala cand deja era mult prea tarziu, intrase in metastaza si era inoperabil. Singurele simptome pe care le avusese fusese constipatia, dar cine se ingrijoreaza de la o constipatie? Cand durerile au inceput, metastaza era deja instalata in tot abdomenul. Ultimele sase luni din viata le-a petrecut in pat, iar mama mea ii facea injectiile cu morfina din sase in sase ore, apoi la trei ore. Ar fi fost nevoie sa i le faca mai des , dar sistemul sanitar de atunci ii repartiza morfina doar cat pentru o doza la 3 ore.

Mama mea, Ana, si-a descoperit cancerul la san imediat ce a implinit 52 de ani. A urmat o operatie de extirpare a unui san, apoi sedinte chinuitoare de chimioterapie, apoi extirparea celui de+al doilea san, alte sedinte de chimio, o perioada s+a simtit bine, pentru ca apoi  tumorile sa se extinda la ficat, la oase si la creier. Inainte de a implini 54 de ani s-a prapadit Sa nu va mai spun ca era genul de om care nu se imbolnavea niciodata, nici macar nu racea si era foarte energica si activa- Fosta gimnasta de performanta, geolog umblat prin toate coclaurile, pictorita si proaspata bunica. Mai avea de trait inca multi ani. Eu aveam la vremea aceea 29 de ani si pentru mine pierderea mamei a fost -nu stiu cum sa spun ca a fost, chiar nu-mi gasesc cuvintele. Doar faptul ca aveam deja baietelul, atunci in varsta de 2 ani m+a ajutat sa trec mai departe.

Acum doi ani a murit si fratele mamei, tot de cancer.

Dupa pierderea mamei am inceput sa ma interesez despre  boala cumplita care este cancerul. Am citit tot ce am gasit , nume carti, articole in reviste, articole de pe internet. Au trecut de atunci mai bine de 24 de ani si nu stiu daca este vreo zi in care sa nu ma gandesc la mama si la boala cumplita care a luat+o de langa mine si de langa fiul meu, care abia isi mai aduce aminte de ea. Sigur ca dupa tot ce am citit despre cancer se cuvine sa am si eu o parere referitoare la cauzele acestei maladii. Este  parerea unei persoane fara studii medicale, dar care a fost si este interesata sa stie cat mai multe despre cancer.

Asadar, ce cred eu. Cancerul este cauzat de poluare  : aer, apa, alimente, mediu precum si de stress. Ca sa fim feriti de toate astea ar trebui sa traim in zone nepoluate, in case de lut, sa bem apa de izvor, sa ne hranim cu ce cultivam in gradina proprie si sa fim zen. Daca se poate fara TV, internet si alte minunatii ale lumii moderne. Cam greu, nu+i asa?

Si totusi, ce e de facut ca sa incercam sa nu ne imbolnavim? Sa nu murim inainte de vreme, inainte de a ne vedea copiii la casa lor, castigandu-si onorabil existenta, inainte de a ne vedea nepotii, inainte de a ne bucura de o pensie fericita, dupa o viata de munca?

Pentru mine este foarte clar ca trebuie sa ne schimbam stilul de viata cu care eram obisnuiti, sa-l schimbam drastic adica.

Sa enumar doar cateva schimbari pe care le consider esentiale:

1 Renuntarea la functii de conducere sau la job-uri stresante, chiar daca sunt bine remunerate

2 Renuntarea la obiceiuri alimentare nesanatoase: fast food, bauturi carbogazoase, alimente procesate, conserve, mezeluri, zahar, etc

3. Evitarea persoanelor toxice, chiar daca sunt rude sau asa zisi prieteni. Selecteaza-ti cu grija prietenii si mai bine sa ai doar doi, dar adevarati, decat zece, dar de umplutura.

4 Tratarea cu relaxare a problemelor de serviciu, a situatiei politice interne si internationale, a problemelor de orice fel.

5. Acordarea de prioritate sanatatii in detrimentul laturii materiale . Investiti banii in sanatate, nu intr-o masina noua, spre exemplu. Rezolva imediat orice problema de sanatate ce apare, nu amana si nu tergiversa. Dantura este una dintre problemele  care sta ani de zile nerezolvata. Programeaza-te la dentist cat mai repede.

6. Reducerea dozei de orgoliu cotidian. Stii ca tu esti cel care are dreptate, dar nu merita efortul sa demonstrezi asta zilnic si in orice imprejurare. Treci peste jigniri si piedici cu seninatate si gandeste-te ca nu-ti foloseste la nimic sa ai mereu dreptate, in schimb iti dauneaza sa te enervezi si iti consuma multa energie sa convingi sau sa  castigi o polemica.

7. Ofera-ti o excusie in natura mai degraba decat o masa la un restaurant in voga, ori intr-o statiune supraaglomerata si poluata.

8 Evita cat poti calculatorul si televizorul, la fel si telefonul mobil. Pe langa faptul ca iti mananca timp pretios, nu se stie exact cat sunt de nocive pentru organism. Tineti cont ca acestea nu existau acum cativa zeci de ani cand incidenta cancerului nu era atat de mare ca azi. Apropo, conform unor simple extrapolari, avand in vedere statisticile actuale, in urmatorii 30 de ani, unul din doi barbati  si una din trei femei vor face o forma de cancer..

9. Arunca din casa toate produsele chimice si incearca sa le inlocuiesti cu ceva natural. Exemplu: produsele de curatenie inlocuieste-le  cu bicarbonat sau borax, produsele de ingrijire chimice cu unele naturale, firele si fibrele sintetice cu cele naturale, vesela din metal cu lemn sau sticla; perdelele si  covoarele sintetice pot disparea de tot, sau macar pot fi inlocuite cu altele din fire naturale, cum ar fi lana sau canepa si asa mai departe.

Stiu, e greu, unii ar zice ca e chiar imposibil, dar cand ai pistolul la tampla, cand asupra ta planeaza o mostenire genetica nefasta, nimic nu e atat de greu.

Nu stiu daca luand toate aceste masuri de mai sus e suficient, n-am de unde sa stiu asta, insa nu vreau ca la un moment dat sa ma invinovatesc ca n-am facut aia sau ailalta, astfel incat sa nu ma imbolnavesc. Daca e sa fie ceva genetic, ok, dar sa nu-mi reproseze maine fiul meu ca n-am facut tot ce se putea ca sa stau cat mai mult cu el in aceasta viata.

Va urma

 

 

 

 

 

Publicat în Uncategorized | 2 comentarii

M-am spalat cu Dove!

aM-am spalat intentionat cu Dove, nu ca as fi fost plecata din tara si n-am avut la mine sapunul meu. Nu, am vrut sa ma spal cu Dove. Sa va povestesc cum am ajuns aici. 🙂

Cum bine stiti, am facut sapun cu untura. Cu untura de porc de Targoviste, de Ilfov si de Barlad. Am facut de asemenea sapun cu untura de gasca, un sapun super, fin, galbui, emolient. Desi sapunul a fost conceput pentru a spala cu el rufe, n-am rezistat frumusetii si spumei lui asa ca am pus o bucata la baie, pentru spalatul epidermei. Care epiderma s-a simtit foarte bine o perioada.

Dupa care a inceput calvarul.

La vreo saptamana dupa ce am inceput sa ma spal cu sapunul cu untura, am inceput sa transpir. Sa transpir adica non-stop, nu mult, sa curga apele de pe mine, dar destul cat sa ma simt inconfortabil in pielea mea, care mai tot timpul era jilava. Transpiram uniform, din cap pana in picioare, nu in anumite locuri in mod special, ci peste tot la fel. Chiar daca era frig afara sau in incaperea unde stateam, pielea mea era tot umeda, ce sa va spun, foarte neplacut. Dusul de dimineata si de seara nu reusea sa rezolve mare lucru decat cel mult pentru cateva minute dupa, caci eram la loc tranpirata.

La inceput m-am gandit ca sunt bufeuri, ca ar cam fi vremea lor, dar la naiba, stiam ca astea sunt periodice, nu non-stop. Dar am zis  ca poate ale mele sunt mai speciale.

Apoi am avut revelatia: sa stii ca sapunul ala cu untura imi astupa porii, iar pielea mea nu mai respira. Untura aia transformata in sapun vine pe pielea mea ca o pelicula, ca o folie din aia alimentara si mi-o astupa, astfel incat transpir non-stop.Bun, astea fiind stabilite, am revenit la sapunul vegetal, doar ca nici de data asta n-am sesizat vreo schimbare, pielea mea era in continuare jilava. Aveam tot timpul senzatia aia pe care o ai cand e musai sa faci un dus, cand esti transpirat si prafuit dupa o zi de munca, oriunde ar fi ea.

Dupa care m-am hotarat sa ma degresez cumva, asa ca m-am dus la mega si am intrat la raionul in care n-am mai trecut decat daca ma rataceam printre rafturi, anume la sapunuri si geluri de dus. Am ales un gel de dus Dove si un sampon asisderea. Ajunsa acasa m-am aruncat in baie si am sapunit si am clabucit vreo jumatate de ora. Ei da, alta treaba! Am in sfarsit pielea curata, porii destupati, se simte ca respira in voie, ma simt si eu ca omu’ curat! Am sa mai fac”diseara  o tura de degresare, apoi revin la sapunul natural.In situatii de genul asta se justifica spalarea cu detergentul de geamuri care e sapunul din comert. Dar numai in situatii limita, ca in aceea in care am fost eu.

E posibil ca daca as fi avut o piele uscata sa nu fi avut nicio problema, dar pielea mea e cat se poate de normala, iar untura ( 5% superfat) sa fi creat pe piele o pelicula unsuroasa. Insa nu sunt sigura.

Concluzie: sapunul cu untura este bine sa fie doar pentru rufe, mai ales daca aveti o piele sensibila ( proteina animala poate  da alergii) normala sau grasa. Poate cu o piele uscata s-ar potrivi,nu stiu sa va spun.

Eu v-am relatat intamplarea ca sa aveti in vedere ca e posibil ca sapunul cu untura, fie el de rufe sau de corp, sa duca la asemenea reactii.

Va pup, sa aveti o zi faina!

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Ăăă…săpunul ăsta ce face?

1Spală! 😀

Daca as avea cate un banut pentru fiecare intrebare de genul celei  de mai sus , primita in ultimii sase ani, acum n-as mai fi la serviciu, ci pe o plaja in Thailanda, cu un coctail pe baza de nuca de cocos  in locul laptop-ului. Dar nu sunt pe plaja, asa ca sa continuam!

Cred ca am scris de cateva ori ce cred eu despre sapunurile „terapeutice”, nu mai pun link-uri ca mi-e lene sa caut. Se pare insa ca nu am scris destul,asa ca mai scriu putin 🙂

Nu mi se pare in regula  ca tu ca si producator-legal sau nu- de sapun, sa iei ochii potentialilor clienti cu reclame de genul: elimina psoriazisul, dermatita, acneea de orice fel, iti sterge ridurile si te desparte de celulita. Legea produselor cosmetice spune ca daca un produs are o actiune benefica oarecare, aceasta trebuie dovedita prin teste.Subiectii trebuie alesi pe spranceana, toti cu diverse stadii ale afectiunii respective, nu intru in amanunte.

Chestiunea este ca aici vorbim despre SAPUN, nu despre alifii, creme, unguente,lotiuni  sau medicamente care ar putea sa aiba un rezultat bun ca urmare a folosirii lor o perioada de timp. Nici despre suplimentele alimentare nu ti se ingaduie sa scrii ca vindeca, ci ca eventual amelioreaza.

Un sapun este bun in masura in care inlocuieste acele sapunuri facute din ingrediente chimice. Afectiunile dermato sunt de cele mai multe ori aparute ca urmare a chimicalelor cu care agresam pielea, iar renuntarea la ele ne vindeca pur si simplu. Iar pielea este agresata nu doar cu sapun ci si cu celelalte substante cu care vine in contact, inclusiv firele textile sintetice, ori vopselurile din firele naturale. Adica eu ma spal frumos cu sapun natural, ma ung cu o crema facuta de mine, iar dupa aia imi pun o bluza din Nylon in care transpir ca naiba si care produce energie electrostatica, aceea care imi face parul maciuca si imi ridica firele de pe maini. 🙂 Pai va spun, n-am facut mare lucru. Sau si mai rau, ma spal cu sapun natural sau ma demachez cu ceva lotiune naturala, apoi imi dau cu o crema cu „srfgbcffcwbgwgr” in ea, adica acele ingrediente pe care cu greu le poti citi si din denumirea carora oricum nu intelegi nimic. Cum ar veni, hai sa ne furam singuri caciula, ca fraierii. Sau, cazul cel mai des intalnit: sapun natural,, creme-lotiuni naturale si ele, apoi fleosc ! un fond de ten de la mama Avon, asta doar ca sa dau un singur exemplu. Avon, adica. 😀

Asa ca as fi tare, dar taaare incantata daca n-as mai auzi in veci intrebarea asta cu ce face sapunul. Sapunul spala. Punct! Daca spala fara sa-mi agreseze pielea, atunci e sapun adevarat. Ca inmoaie, catifeleaza, parfumeaza nu ma intereseaza, asta e deja marketing. Daca spala pana in fundul ultimului por aflat in cea mai tainica cuta a epidermei, atunci e un sapun super.Caci parerea mea e ca bolile de piele apar nu doar ca actiunea agresiva a agentilor chimici, cat si faptului ca pielea nu este curatata bine, ca in pori raman mizerii, praf, transpiratie, deci toxine. De unde cosuri, bubite, eczeme. Dar asta e doar parerea mea.

Asadar, sapunul spala. Atata a fost el invatat sa faca. Cum sunt telefoanele: la ele vorbesti cu lumea. Ca mai faci si poze, ca au ceas, alarma, internet, casetofon , librarie, GPS, reportofon, camera video, astea sunt auxiliare. Functia de baza e de telefon, ok? Nimeni nu-si cumpara telefon mobil doar pentru muzica, sa zicem. Poate pentru Facebook. 😀 ))

Stiu, vor fi destui care ma vor contrazice, imi vor spune ca sapunul lor a vindecat nu stiu ce boala de piele, sau a inmuiat coatele unei tanti, sau calcaiele unui nene respectabil ( caruia apropo, de cand se spala cu sapun de casa nu-i mai miros picioarele  😀 ) , ca a scapat un bebelus de dermatita atopica, etc. Iar eu va intreb: daca bebelusul ala ar fi fost imbaiat inca de la nastere cu sapun natural, imbracat doar in bumbac adevarat si papat doar lapte de la mama ( care la randul ei a mancat doar mancare sanatoasa, naturala) ar mai fi facut el dermatita atopica?  Poate ca da, poate ca nu, nu stiu sigur, dar inclin sa cred ca nu. Bolile de piele nu se mostenesc genetic, ca atare exista ceva ce le provoaca. Oare ce? Si daca le provoaca, atunci eliminand cauza nu cumva inlaturam efectul? Ba da. Iar sapunul natural inseamna intoarcerea la traditie. Pe vremuri oamenii nu se spalau cu gel de dus in cinsprezece arome cu opt vitamine, ci cu sapun din slanina si nu existau atatea boli de piele, sau matreata, sau ten gras/uscat/mixt. Intrebati-va bunica ce ten avea in tinerete. 😀

Incheiere: ca sa vindeci ceva te uiti dupa cauza, afli ce anume a provocat afectiunea si inlaturi cauza. Noi facem de regula invers: actionam asupra efectului, iar cauza va ramane tot acolo. Dupa care intrebam: Ce stie sa faca sapunul asta???

 

 

 

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Sapun cu pasta de macese

Sambata care a trecut am fost la Sebes -Alba pentru un atelier de sapun + cosmetice.

Recunosc, n-am fost in cea mai buna forma, nici acum nu sunt la maxim din cauza unei gripe care imi sta pe cap, pe nas, pe piept si in articulatii.  Cu toate astea am reusit sa duc atelierul la bun sfarsit, fara sa fac  nicio duda, nici la sapun, nici la cosmetice.

Participantele la acest atelier au venit din Oradea, Hateg, Satu Mare, Brasov si binenteles Sebes si cu doua exceptii, toata lumea stia sa faca sapun. Iar din cele doua exceptii, una era as in cosmetice! Mama, ce fac eu acum, ca voiam sa fac un sapun simplu, de incepator sadea, cu niste musetel prin el si oleaca de matase. N-aveam la mine niciun fel de colorant, sa-i fac un zbenghi , ceva, asa ca m-am gandit initial la o dunga de cacao, simpla. Totusi, doar dunga? m-am gandit apoi. Bine ar fi fost sa am un colorant. Dar n-aveam. Ar fi mers putina cacao, in partea de jos a sapunului, cat sa se faca macar o usoara demarcatie intre straturi, dar apoi mi-a venit ideea salvatoare.

Pasta de macese pe care o mancasem la micul dejun, productie proprie a gazdei excelente de la Pensiunea Faur a fost ceea ce a salvat sapunul de la caderea lui in banalitate. Din care am pus vreo doua lingurite.  Macese am mai pus in sapun sub forma de infuzie, pudra, macinate pe deasupra, ulei de macese, dar pasta de macese, niciodata. Pana acum. 🙂

Vreau sa va spun ca de cand am vazut acea minune de pasta m-am si gandit la un sapun ( ce vreti, defect „profesional”) ) . Cat era ea de matasoasa si cum ar fi mers intr-un sapun. Pentru ca sa-mi amintesc apoi de ea la facerea sapunului. Am mai pus candva peltea de gutui, nu stiu daca va mai amintiti, iar sapunul a iesit fain de tot. Si acum a iesit un super sapun!

Sa nu va mai zic ca fiu-meu, cand l-am intrebat ce crede el ca am pus in sapun, a raspuns fara ezitare: zacusca! 😀 ))

Hmmm… Cred ca ar merge si niste zacusca in sapun, ce ziceti? 😀

1

Gata, ma duc sa-mi mai fac un ceai cu lamaie multa.  Sa-l beau, nu sa-l pun in sapun. 😀

Va pup, seara faina!

Publicat în Ingrediente, Teoria sapunului, Uncategorized | Lasă un comentariu