Exista minuni?

1Buna, dragii mei! Sanatosi, voinici? Si eu la fel! :)

Scriam data trecuta despre terapia Access Bars pe care am inceput-o si despre cateva din rezultatele ei uimitoare asupra distinsei mele persoane. Rezultate care inca mai apar, pentru ca aceasta terapie este una cu efect prelungit.

Acum daca tot m-am apucat sa va dezvalui din terapiile pe care le urmez, sa va mai spun cate ceva. Nu sunt deloc adepta etalarii in public a problemelor persomale, dar aici fiind vorba despre sanatate si cum stiu ca sunt multi oameni bolnavi care pur si simplu nu-si gasesc nici diagnosticul si nici leacul, am sa-mi calc pe suflet si am sa va spun.

In ultimii trei-patru ani m-am confruntat cu tot felul de probleme: tensiune mare, colesterul peste 300, trigliceridele mari de asemenea, palpitatii frecvente si puternice, dureri de cap, stare de oboseala accentuata, apatie, tulburari de somn , senzatie de sufocare si multe altele. De doua ori am ajuns la spital cu salvarea si vreme de cateva luni mi-a fost frica sa mai stau singura in casa. Nasol!  Cu exceptia colesterolului si a trigliceriodelor, precum si a catorva nodului tiroidieni micuti, nesemnificativi, restul analizelor bune si foarte bune, inclusiv cele hormonale. Binenteles, am inceput vizite la doctori, de la endocrinologi pana la cardiologi, iar rezultatul a fost o duzina de retete de medicamente, toate contradictorii.

Pentru colesterol o doamna doctor mi-a prescris regim si Omega 3, alta doamna doctor mi-a prescris Crestor. Pentru nodulii tiroidieni un doctor mi-a spus ca sunt mici si prin urmare inofensivi, altul mi-a sugerat o punctie si cat mai rapida. Pentru palpitatii si tensiune am primit Concor si tertensiv de la un medic, iar un altul mi-a spus ca trebuie sa mi se faca o ablatie, o interventie chirurgicala  de fapt. Ce ziceti voi de asta, nu e nostim? :)

O perioada am inghitit medicamente, iar simptomele se ameliorau, dar reveneau dupa un timp. Deci nici vorba sa se remedieze ceva.

Sa nu va mai spun de starea mea psihica, dar cred ca va dati seama ca nu eram deloc ok. Cand nu te simti bine si nu stii ce ai si cum sa te tratezi, pana la depresie e cale scurta. Norocul meu este ca am in jur oameni care ma sustin si ma inteleg, caci altfel nu stiu ce m-as fi facut.

In orice caz, ca o ultima solutie, am ales sa incep un tratament cu suplimente naturale de la Forever, pe baza de aloe vera. Eu sunt inscrisa de ceva vreme in Forever, insa asta a fost doar pentru a cumpara cu 15% mai ieftin gelul de aloe vera pentru un sortiment de sapun. Din momentul inscrierii mele in FLP si pana am decis sa si consum produsele lor au trecut doi ani si acesti doi ani ii consider cea mai mare risipa de timp pe care am facut-o vreodata. Imi pare nespus de rau ca n-am facut asta din start, ca sa nu mai zic ca as fi putut-o face cu multi ani mai devreme, mai precis din anul 2000, cand am auzit prima data de Forever.

Ca sa n-o mai lungesc: dupa trei luni de tratament , mi-a scazut colesterulul, trigliceridele, nu mai iau deloc pastile pentru tensiune, pastilele pentru inima le-am redus la jumatate. Evident, dorm mai bine, respir mai bine si ce este cel mai important, mi-a revenit increderea si cheful de viata! :)

Si vreau sa va mai spun ceva.

In acest weekend am fost la Piatra Neamt la o reuniune a membrilor Forever din Moldova, caci sponsorii nostri sunt din Bacau. Ce am vazut acolo m-a impresionat profund si acesta este si motivul pentru care am decis sa scriu articolul de fata.

Am vazut o doamna care si-a povestit drama prin care a trecut: un accident de masina in urma caruia a ramas la pat doi ani si jumatate, timp in care doctorul care o trata i-a spus ca trebuie sa-i amputeze piciorul. Va dati seama, cum ar fi sa ai 30 de ani, un copil mic si un picior amputat? Doamna n-a fost de acord cu amputarea si a decis, in disperare , sa incerce produsele de la Forever. Dupa cateva luni a inceput sa merga, i s-au refacut articulatiile si cartilagiile, iar acum venise la intalnire pe picioarele ei, ajutata doar de un baston. Mi s-a parut incredibil!

Am mai cunoscut un domn caruia doctorul cardiolog care il avea in ingrijire de ani multi i-a sugerat cu tarie un transplant de inima, Domnul n-a fost de acord si a inceput sa ia suplimentele Forever. Au trecut de atunci 12 ani, iar la petrecere a dansat in rand cu cei mai tineri .

Am mai cunoscut o doamna care cu ani in urma facea injectii cu insulina, 4 pe zi. S-a hotarat subit sa inghita gel de aloe vera plus alte cateva suplimente naturale din aceasi gama, iar acum mai facea o singura injectie pe zi si spera ca in curand sa devina independenta de tratamentul cu insulina.

Un alt lucru pe care vreau sa-l subliniez, este ca in aceasta afacere- caci Forever este o afacere- exista multi medici. Am intrebat si eu pe cei mai vechi, cum se face ca exista atat de multi medici intr-o afacere care promoveaza suplimente naturale, stiut fiind ca medicii, de regula, ori in marea lor majoritate, nu sunt de acord cu acestea, ba chiar uneori le interzic categoric, insistand pe medicatia alopata, iar raspunsul a fost acesta: acesti medici, care au intrat in afacerea Forever, au vazut cum pacienti de-ai lor, cu afectiuni grave, uneori incurabile, s-au insanatosit cu aceste produse, lucru care i-a determinat nu doar sa le ia in serios, dar sa le si recomande altor pacienti, iar in final sa ajunga  sa faca o afacere din asta.

Lasand la o parte faptul ca Forever este un MLM, caci nu despre asta e vorba aici, produsele pe care aceasta companie le produce si le comercializeaza sunt intr-adevar deosebite si daca n-as fi simtit asta pe pielea mea, n-as fi avut curajul sa scriu sau sa vorbesc despre ele. Insa am simtit si am vazut cum actioneaza ele, incet, discret, insa sigur, fara efecte secundare, fara contraindicatii.

Inchei aici, citand unul dintre medicii care au luat cuvantul la intrunire : ” De cand consum produse Forever, nu am mai intrat intr-o farmacie sau in alt aprozar” . :)

O seara buna va doresc si o saptamana minunata!

Posted in Uncategorized | 4 comentarii

Access Bars

Brunettte getting a head massage in the spa sallonAcest articol nu are legatura cu sapunurile, insa cum trebuia musai sa-l scriu, am ales acest loc. Asta si pentru ca cei ce intra pe blogul acesta sunt persoane mai neconventionale, sa zic asa… :)
Despre Access Bars va invit sa cititi cate ceva AICI:

Si acum povestea mea.
Pe Agnes o stiu de vreo 18 ani. :) Am fost colege de serviciu o perioada, apoi fiecare am plecat in alta parte. Acum cateva luni ne-am regasit pe Facebook! Mai e si Facebook-ul asta bun la ceva. :) La un moment dat Agnes a postat ceva despre Access Bars. Curioasa cum sunt din fire, m-am apucat sa citesc despre. Hmm..interesant… Aproape ca as incerca si eu o sedinta din asta. :) Am luat legatura telefonic cu Agnes si m-am programat pentru o sedinta. In decurs de o luna, am facut doua sedinte.
Sa va spun ce am simtit la prima sedinta. In primul rand, somnolenta. M-a luat un somn teribil, am cascat si am tot cascat de credeam ca o sa mi se disloce maxilarul. Apoi am simtit o relaxare in tot corpul , atat de mare, ca dupa o zi de munca in gradina si un dus fierbinte. Abia am ajuns acasa ca m-am si dus in patut, atat eram de daramata! In timpul sedintei de bars am mai simtit cateva chestii, gen furnicaturi in talpi, apoi niste frisoane suspecte, mai ales pe sira spinarii. La un moment dat mi-au amortit mainile, de la cot spre degete. De asemenea, mi-a fost frig si a trebuit ca Agnes sa mai aduca o patura si sa ma inveleasca. Ciudatenii! :)
Zilele urmatoare sedintei am avut parte de precipitarea unor evenimente care trenau de luni sau chiar ani de zile: rezolvarea unei probleme cu banca, stabilirea unei excursii in Italia, filmarea cu Antena 1, dar cel mai important, stabilizarea unor probleme de sanatate pe care le am de vreo trei ani. Nu stiu daca Access Bars este motivul declansarii acestor evenimente, dar asta s-a intamplat.
La a doua sedinta m-am simtit mult mai relaxata, timpul a trecut foarte repede, am ras mult cu Agnes, ne-am facut planuri pentru Paste. N-am mai simtit decat o usoara incalzire de-a lungul coloanei vertebrale si nici n-am mai fost atat de epuizata fizic ca dupa prima sedinta. Ceea ce am simtit insa, a fost o limpezire a mintii, ca si cum lucrurile in jurul meu s-ar fi vazut mai bine, mai clar. Dupa aceasta a doua sedinta, am stiut ca lucrurile se indreapta intr-o directie buna, in ceea ce ma priveste: noua afacere ( despre care inca nu vreau sa vorbesc) merge neasteptat de bine, pe 7 marte sunt invitata la o petrecere la Lacul Rosu, este posibil ca in luna iunie sa merg la Brussels pentru un atelier de sapun, cu sanatatea ma simt tot mai bine si chiar am renuntat la unele medicamente, am reusit sa slabesc cateva kilograme care de ceva vreme se incapatanau sa stea gramada pe mine… In continuare, ma astept sa mi se intample doar lucruri bune si foarte bune! Si tineti cont ca sunt destul de sceptica de fel, insa in aceasi timp curioasa si dispusa sa incerc tot ce e nou si mai putin ortodox. Un paradox, as zice. :)
Parerea mea este ca in viata trebuie sa incerci din toate, sa vezi ce ti se potriveste si ce nu, caci altfel cum iti poti da seama , daca nu incercand.
Eu am incercat Access Bars si va recomand si voua sa incercati, macar o data. Sunt persoane carora le-a schimbat viata in bine, la nivel profund. Asa cum citeam pe undeva, dupa o sedinta de bars, in cel mai rau caz te vei simti ca dupa un masaj zdravan, iar in cel mai bun caz, iti va schimba viata in bine, definitiv!
Pentru mai multe detalii, va invit sa luati legatura cu Agnes, ea este experta in Bars, cu multe diplome si cursuri in domeniu!

O zi minunata, tuturor!
Alexandra

Posted in Uncategorized | Lasă un comentariu

Atelier de sapun-15 martie 2015

Urmatorul atelier de sapun se va desfasura in data de 15 martie , la Bucuresti.

Detalii si inscrieri la mail alex2catana@yahoo.com sau la telefon 0752.649.737

1

Posted in Uncategorized | Lasă un comentariu

De patru ani fac sapun

1Luna aceasta se implinesc patru ani de cand fac sapun. In acesti patru ani, putine au fost zilele cand nu m-am gandit la sapun. Putine au fost si zilele cand nu am facut un sapun, sa va spun drept. :) Pentru ca, adevarul este ca imi place sa fac sapun! Asta in caz ca inca n-ati observat. :)

Imi place de asemenea sa-i invat si pe altii sa faca sapun si ori de cate ori am reusit sa convertesc pe cineva la fabricarea manuala a propriului sapun, a insemnat  pentru mine un prilej de bucurie si o victorie personala!

Eu…cam atat am avut sa va spun. De fapt am vrut doar sa punctez momentul , anume implinirea a patru anisori de sapunareala. Si de bucurii, impliniri si satisfactii. De prietenii noi, de colaborari noi. De viata frumoasa in care cel putin  uneori faci ce-ti place si ce ti-e drag!

Va imbratisez,

Alex

Posted in Uncategorized | 7 comentarii

Cum trebuie sa fie un sapun natural?

1Ca trebuie sa fie natural, asta rezulta din chiar denumirea lui, adica sa nu contina niciun fel de substanta chimica, produsa in laborator, sintetizata. Altfel, vorbim de sapun aproape natural, semi-natural, destul de natural si deci nu natural. Daca un sapun are in el o urma de colorant, parfum, stabilizator, agent de spumare sau orice altceva ce nu este scos direct din natura, sapunul ala nu este natural.

Despre culori am mai vorbit si am mai spus ca daca o culoare este intensa, mai mult ca sigur nu e naturala. La fel cu aromele, cele nenaturale se simt imediat, au izul ala de laborator, in timp ce uleiurile esentiale se disting prin naturalete. Acum poate ca si nasul meu a invatat sa deosebeasca un miros natural de unul chimic, insa si voi cu putin exercitiu veti putea face asta.

Sunt doua intamplari care m-au facut sa scriu articolul de fata.

Prima: o clienta, care intre timp mi-a devenit buna prietena, imi povestea la multa vreme de la prima comanda, cum inainte de a lua sapunuri de la mine luase de la altcuneva, sapunareasa ale carei sapunuri le stiu si care arata foarte bine. E drept ca majoritatea sunt facute in forma individuale de silicon, insa arata chiar bine, sunt fine, delicate si par colorate natural. Prietena asta a mea mi-a spus ca atunci cand se spala cu sapunurile acelea, nu prea faceau spuma, uscau pielea si nu aveau grasime parca. Cam cum sunt sapunurile din comert. M-am gandit ce poate sa fie si concluzia e una: uleiuri slabe, fara grasimea necesara. La inceputurile mele ca sapunar am cumparat si eu o data un ulei de masline la pretul de 8 lei kilu, de la XXL. Ce sa va zic, era apa chioara si l-am folosit sa ung cu el formele de lemn.

A doua intamplare este cu un coleg de serviciu care multa vreme n-a stiut ca eu fac sapun. S-a nimerit sa stam vreo trei luni in acelasi birou, perioada in care i-am facut destainuiri despre pasiunea mea.

-Cum, faceti sapun si eu nu stiu? Pai eu sunt mare consumator! Cumpar de la  (si mi-a spus magazinul naturist) marca ( si mi-a spus marca). M-ati facut curios, nu-mi aduceti si mie doua, maine?

I-am dus. A doua zi nici n-a intrat bine pe usa si a inceput: Vaaai, ce sapun! Ce fin, cremos si ce spuma face! Pai eu nu asa stiam ca sunt sapunurile naturale. Deloc asa!

-Dar cum credeati ca sunt, domnule Micu?  l-am intrebat.

-Pai mai maronii, nu prea mirositoare si nu prea fac spuma. Si drept sa va spun, nu ma dau in vant dupa ele , dar am zis sa ma spal cu ceva natural. Nevasta-mea nici sa nu le vada, zice ca ea nu se spala cu sapun de casa, ca la tara! Insa cu ale dumneavoastra s-a spalat aseara cu placere, m-am si mirat! Si fetita mea la fel, nu mai lasa „albinuta’ din mana!

Nu ca vreau sa-mi laud sapunurile, ca n-am de ce si sunt multe fete care fac sapunuri faine, din ingrediente bune si care si stiu sa le faca, cu alte cuvinte nu sunt singura sapunareasa care face sapunuri faine. :)  Insa vreau sa atrag atentia ca unele sapunuri nu sunt tocmai ce ar trebui sa fie si multa lume se spala cu un sapun nu chiar reusit, insa isi inchipuie ca asa trebuie sa fie, ca n-au cum sa fie emoliente, fine, cremoase, placut mirositoare. Ca atare, cele care fac sapunuri nasoale, sa zic asa, fac un deserviciu clientului, care saracu nu stie cum sta treaba si inghite ce i se da, dar si celor care fac treaba buna, adica sapunuri bune, pentru ca omul zice, eh, iar sapun, alt sapun, dar probabil ca tot un drac! :) Mai mult, isi fac lor insisi un deserviciu, pentru ca pana la urma clientul ala o lasa balta cu sapunul natural, ca maini uscate si matreata poate avea si cu 2 lei, nu neaparat cu 10, nu? :)

Cu alte cuvinte, cum trebuie totusi sa fie un sapun natural bun?

1. Fara adaosuri chimice. Fara culori aprinse, mirosuri dubioase ( fie de parfum sintetic, fie de rancezaeala)

2. Emoliente. Sa lase un film usor pe piele, ca o crema delicata, sa curete fara sa usuce, sa echilibreze Ph-ul pielii. In general, sapunurile naturale sunt potrivite pentru orice tip de piele, fie grasa, fie uscata si doar in cazurile extreme este nevoie de niste ingrediente ajutatoare.

3. Spuma abundenta. Fie ca e sapun de corp, fie de par, spuma rezultata trebuie sa fie comparabila cu a unui gel de dus sau a unui sampon.

4. Miros placut. Este adevarat, uleiurile esentiale tind sa se volatilizeze in timp, insa mirosul ramane intr-un sapun bine executat si dupa un an. Daca sapunul este in termenul de garantie si nu mai miroase deloc, e ceva in neregula cu el.

5. Sa fie ergonomic, adica sa poata fi tinut cu usurinta in mana , la dus. Nu ca ar fi vreun pericol daca ar scapa pe jos, desi stiu si eu… :) E destul de greu sa tii in mana un sapun in forma de stea cu cinci colturi si sa te mai si speli cu el eficient. Formele rotunde , ovale sau paralelipipedice sunt cele mai bune, din punctul asta de vedere.

Si iar imi aduc aminte de sapunul lui Jennifer, care m-a lasat cu gura cascata. Arata destul de modest, avea o culoare greu de definit, o combinatie de uleiuri esentiale nu tocmai pe gustul meu, dar ce revelatie am avut cand mi-a atins pielea! Nici acum nu pot uita senzatia aceea, care mi-a schimbat complet optica cu privire la cum trebuie sa fie un sapun natural de calitate.

Concluzia: Nu tot ce zboara se papa! Adica, nu orice sapun, fie el cel mai aratos din lume este bun. Dupa cum , exista sapunuri uratele, modeste, care nu-ti spun nimic la prima vedere, dar care stiu ce trebuie sa faca cu pielea si parul omului :) Trebuie doar sa stiti sa le cautati, sa le gasiti si sa le folositi. :)

Posted in Uncategorized | 6 comentarii

Elevii mei

Nu stiu daca mi-ar fi placut sa fiu profesoara, insa in mod sigur imi place sa-i invat pe altii. Dintotdeauna mi-a placut sa impartasesc si altora din experienta mea si ca au asimilat ceva sau nu, asta e alta poveste.
Desi sunt o fire colerica si-mi ies repede din pepeni si mai presus de orice, urasc prostia si n-am rabdarea sa explic un lucru de doua ori, a-i invata pe altii cum sa faca sapun la modul practic, dar si teoretic este pentru mine o mare bucurie si o fac cu rabdare si pasiune.
De doi ani tin cand si cand un atelier de sapunarit, mai mult pentru mine, sa-mi satur nevoia de a vorbi o zi intreaga despre sapun. :) In acesti doi ani am avut ceteva zeci de elevi , unii mai silitori, altii mai apatici. Cu unii am tinut legatura, pe altii nu i-am mai vazut de la atelierul la care au participat. Cam asa se intampla si la scoala adevarata, unii elevi mai trec din cand in cand pe la scoala la care au invatat, altii nu.
Cum spuneam, unii elevi sunt mai silitori, iar in cazul nostru fiind vorba despre un mestesug, pot sa vorbesc si despre talent.
As vrea in cele ce urmeaza sa-i cunoasteti pe cativa dintre elevii mei, precum si lucrarile lor, unele de absolvire, altele de doctorat. :)
1. Monica Andrei Coconu. De curand s-a specializat in sapun la cald si sapun artistic, pictat.:)
1
2. Ancuta Necula. Anca e avansata, doctor in sapun, cu site si tot ce trebuie. Sunt foarte mandra ca a fost eleva mea. :)
1
3. Daniel Zamfir.-seful promotiei 2014, un real talent, caruia ii prezic o lunga si frumoasa cariera sapunistica. :)
1
4. Adriana Banica Valentina- o eleva foarte constiicioasa, foarte harnica, cu multa imaginatie. :)
1
5. Varzaru Steliana-– o fata cu un simt artistic deosebit, cu o sensibilitate aparte.
1
6. Silvia-Raluca Radu , foarte talentata,foarte harnicuta . cu un simt artistic deosebit, insa putin cam prea modesta.
1

Cei sase elevi prezentati mai sus s-au remarcat prin tenacitate, imaginatie, pasiune si munca sustinuta. Ii felicit si aici si le doresc ca tot ce si-au pus in gand sa se realizeze!
Stiu sigur ca mai sunt si altii fosti elevi care fac sapun, insa nu le posteaza sa le vedem si noi, din pacate. Mi-ar placea tare mult daca ar face-o. :)
Am si cativa elevi pe care i-am invatat cate ceva despre sapunarit prin corespondenta, adica pe messenger. Una dintre acestia este Mariana Moraru. :)
Insa cel mai mult si cel mai mult ma incanta faptul ca parte din fostii mei elevi mi-au devenit in timp prieteni. Este greu sa-ti mai faci prieteni in ziua de azi, insa si cand o faci, e pe bune! :)
Tuturor, mult succes in noul an, sa vi se realizeze toate dorintele, sau macar o mara parte din ele, sau macar cele mai importante! :) )
Va imbratisez cu mare drag!
Alexandra

Posted in Uncategorized | Un comentariu

Putina teorie

1Putina teorie sapunistica, anume despre coloranti si cum se comporta ei in sapun.
La prima vedere, ai zice ca aceasta postare este pentru sapunari, insa nu este doar pentru ei. Consumatorii de sapun natural se pot informa si aici despre cum sa deosebeasca un sapun colorat cu culori naturale , provenite de la plante si numai plante, de unul colorat cu orice altceva.
Scriu asta pentru ca in ultimul timp sunt din ce in ce mai agresata vizual de culori ( lasa ca nici nu se armonizeaza, asa cum nu se armonizeaza nici gramatica aferenta… :) ) ce nu provin in mod cert din plante. In definitiv, ce mare lucru, o sa ziceti, caci si mineralele provin din natura, deci sunt naturale. Ok, sunt de acord cu argilele, dar cu pigmentii minerali cosmetici, roz, lila si verde electric, nu sunt de acord si cred ca nici voi nu mai inghititi gogoasa cu „natural”.
Pe la inceputurile sapunariei mele, era o tanti pe Breslo cu niste sapunuri rosii -rosii si care zicea ea asa ca acea culoare este data de sucul de „sfleca „rosie. Pe bune? :) Am scris ulterior ca sucurile de fructe nu dau nicidecum culoarea fructelor din care provin, ci mai degraba un maroniu -cacaniu. Sapunurile in cauza au disparut de pe Breslo, doamna preferand sa le vanda in alta parte decat sa recunoasca cum ca a folosit un alt colorant decat sfecla rosie.
Ok, nu provine din plante colorantul, si ce? Pe mine nu ma deranjeaza, o sa ziceti.
Nici pe mine, va spun sincer.
Ceea ce ma deranjeaza este … incorectitudinea, falsificarea adevarului, minciune intr-un cuvant! Daca stii ce e, de ce nu spui ce e si spui altceva? Pentru ca astfel, eu cumparator naiv ce sunt, ma pot gandi ca daca m-ai mintit in legatura cu culoarea, la fel de bine ma poti minti si in legatura cu ingredientele, nu? Ca in loc de ulei de masline extravirgin, tu pui un pomace ieftin si asa mai departe…
In regula, haideti sa trecem la teoria pe care v-am promis-o, acum ca m-am descarcat un pic.:)
1. Culorile naturale, cele obtinute din plante au tendinta ca in sapun , pe masura uscarii acestuia, sa se estompeze si sa se intrepatrunda.
Daca linia de demarcatie intre culori, intr-un sapun este foarte clara, atunci sunt pigmenti.
2. Verdele: este dat de: argila verde, spirulina, uleiuri foarte verzi ( canepa, masline extravirgin, avocado, dafin), sucuri verzi, pudra de clorofila si asociate. La fel, tind sa se estompeze cu timpul, uneori chiar de tot. Referitor la clorofila, clorofila naturala oxideaza in timp, rugineste, exact ca frunzele toamna.Un sapun cu clorofila pe deasupra va fi ruginiu, iar la mijloc verde. Orice alta pudra care nu face asta , nu este clorofila ci altceva. Luati exemplu sapunul de Alep.
3. Orange. Cea mai buna culoare orange naturala este cea data de uleiul de catina, care si ea are tendinta de a se estompa in timp, uneori pana la decolorare completa,. De asemenea, culoarea tinde sa se imprastie cu timpul si pe masura ce sapunul se usuca.
4. Mov- eident pudra de alkanet. Ca sa faci sapun cu pudra de alkanet, trebuie sa infuzezi uleiul vegetal in acea pudra, iar apoi sa-l folosesti la sapun. Nu se poate folosi la trace. De asemenea, intr-un sapun cu lapte de orice fel, movul nu va fi niciodata mov, ci mai degraba un gri-petrol, destul de uratel.Daca vedeti un sapun cu mov ( de la alkanet) si roz ( de la roiba, care si ea infuzeaza apa de la sapun), atunci sa stiti ca e vrajeala. Ca sa faci un asemenea sapun, trebuie sa faci simultan 3 sapunuri, in sase vase, cu sase termometre si trei mixere. Cam multa bataie de cap, nu credeti? Cand foarte frumos, separam pasta de sapun, bagam un pic de mov si un pic de roz, hai si oleac’de portocaliu si gata sapunul! Daca cumva vezi in acelasi sapun doua nuante ale aceleiasi culori, atunci e inca si mai clar.
5. Roz-de la roiba. Sapunul iese monocolor, iar roiba se vade un pic grunjoasa in sapun, oricat ai strecura-o. La sapunul cu lapte, rozul nu prea mai e nici el roz.
Si ar mai fi, dar cred ca am exemplificat suficient.
Ca o incheiere, repet: nu ma deranjeaza culorile date de pigmenti, fie ei naturali sau nu.Nu ma deranjeaza nici folosirea lor in anumite combinatii ( fiecare cu gustul lui pana la urma), nu ma deranjeaza nici necunoasterea unor norme gramaticale elementare. :) Ma deranjeaza cand incerci sa ascunzi adevarul. Ma deranjeaza sa-ti inchipui ca nu stiu ce faci…
Stiu pe cineva, care enervat de o persoana care tot spunea ca ea face sapunul fara ulei de palmier, a cumparat de la respectiva 3 sapunuri si le-a dus la un laborator unde avea o prietena. Sa va spun? :) Aproape jumate din sapun era din palmier! Imi vine rau numai cand ma gandesc ! Binenteles ca n-am sa-i dau numele, n-am sa fac asa ceva niciodata, insa vreau sa stie CA EU STIU! :) )))

Dragi sapunari mai noi sau mai vechi,
Dragii mei elevi,
Fiti corecti, fiti cinstiti! E mai important ca cineva sa aiba incredere in tine si sa-i nu i-0 inseli, decat sa-i vinzi o minciunica frumos colorata. Oamenii apreciaza sinceritatea la fel de mult ca si calitatea si se stie ca poti pacali o data, de doua ori, dar nu la nesfarsit. A face una si a spune alta nu duce decat la furatul propriei caciuli.

Va pup sincer si va doresc toate cele bune si frumoase!

Posted in Uncategorized | 16 comentarii