Cartea

Am tot amânat să scriu despre cartea de săpunarit, pe de o parte pentru că am vrut să treacă ziua lansării , iar pe de altă parte pentru că mi – e greu să scriu despre lucruri de suflet. E foarte greu să pui în cuvinte ceea ce simţi.

În viaţă am o regulă ( bine, am mai multe, dar acum v- o spun doar pe asta ) , anume că dacă ceva nu iese din prima, atunci las-o baltă sau încearcă mai târziu. Obstacolele le consider ca pe nişte semne că mai bine să nu faci una sau alta, cineva cau ceva ne atenţionează în felul asta să nu facem ceva anume. Am observat asta după mulţi ani de viaţă şi puteţi s-o luaţi ca pe un sfat din inţelepciunea populară.  Si gata cu diacriticele ca imi mananca sufletul!!!  🙂

Dragii mei, ieri a plecat in lume „copilul” meu pe numele lui „Sapun de casa”. Am scris aceasta carte cu bucurie si cu speranta. Sper ca ea sa fie citita , folosita si inteleasa. Sper ca ea sa mai faca adepti in randul sapunarilor, sau al celor ce inteleg ca folosirea chimicalelor nu este benefica sanatatii si ca  ca aceste chimicale se gasesc in mancare, in apa, in aer, in cosmetice, in produse de ingrijire si cam peste tot. Parcursul cartii a fost unul facil, n-am intampinat obstacole de niciun fel, totul a mers uns, ca la carte. De aceea cred ca aparitia acestei carti a fost predestinata, ea trebuia sa se intample.

Trebuie sa mentionez aici o persoana foarte importanta si draga mie, legata major de carte, anume doamna Simona Fusaru. Simona s-a ocupat de cartea mea din punct de vedere tehnic, a facut tehnoredactarea, a editat ilustratiile, a facut coperta ,  semnul de carte, afisul pentru lansare. M-a ajutat cu multe sfaturi, mi-a saltat moralul, m-a incurajat cand mai cadeam in oala cu depresie legat de carte. Mi-a fost alaturi pas cu pas de cand am inceput sa scriu la carte pana ieri cand am lansat-o. Lucru pentru care ii multumesc si pe aceasta cale si o asigur de vesnica mea gratitudine! Si Simona, sper ca acum te vei apuca de facut sapun, caci nu mai ai niciun motiv sa n-o faci! 🙂

Si a venit ziua lansarii!

Emotiile pe care le-am avut la primul examen, la prima dragoste, la primul interviu, la prima sedinta de Consiliu de Administratie au fost zero pe langa emotiile de ieri! Da, e din ce in ce mai greu sa ai emotii pe masura ce inaintezi in varsta si e bine ca sunt din ce in ce mai rare, caci sunt tot mai insuportabile. 🙂

Invitatii mei au fost alesi, trebuie sa va spun. Am ales sa fie alaturi de mine acele persoane despre care stiu sigur ca se bucura pentru mine, persoane sincere si dezinteresate, oameni dragi si colegi buni, cei mai buni prieteni si cei mai apropiati colaboratori. E drept ca ar fi trebuit sa fie mai multi, dar spatiul nu ne-a permis. Din pacate n-au putut veni toti, caci viata uneori face cu noi ce vrea ea ( adica mai mereu), dar stiu ca si cei care n-au putut veni au fost cu sufletul alaturi. Multumesc tuturor pentru tot!

Am avut doi vorbitori de exceptie, pe doamna Monica Patriciu, scriitoare ,membra a Uniunii Scriitorilor, corector la Revista Lumea si editor la Radio, o doamna speciala care a si facut corectura cartii si pentru care ii multumesc si aici ,si  pe domnul Valeriu Cruceru, prieten vechi de mai bine de 20 de ani, o personalitate in lumea energeticienilor,vicepresedinte al RENEL in perioada de glorie a aceste societati si fondator al Formenerg. Multumesc, domnule Cruceru!

Recomand cartea „Sapun de casa”. Atat celor care vor sa faca, cat si celor care fac deja sapun si doresc sa-si imbunatateasca metoda. Dar mai ales o recomand celor care n-au avut pana acum nicio tangenta cu manufacturarea sapunului natural, caci in aceasta activitate gasesti in mod sigur o mare satisfactie.

Săpunăriţi cu drag!  

Poze: 🙂

Această prezentare necesită JavaScript.