Autocritica

Se intampla uneori sa fac niste sapunuri care sunt aproape perfecte si carora cu greu le pot gasi defecte, insa de cele mai multe ori ochiul meu critic gaseste ceva care sa ma faca sa carcotesc. Nu ca as fi carcotasa de felul meu, insa  imi place sa cred ca sunt obiectiva, in general si in particular cu persoana mea. Poate asta este motivul pentru care – cel putin in materie de sapunareala- nu m-am plafonat, ci am evoluat continuu si sper sa mai evoluez inca. Sa fii obiectiv, sincer cu tine insuti, sa nu-ti imaginezi vreodata ca ai atins perfectiunea, sa vrei sa mai inveti ceva, sa-ti slefuiesti tehnica si sa-ti pui la munca non-stop imaginatia. Cam asta e… 🙂

Azi am facut in premiera un model nou de sapun, folosind o tehnica noua pe care o studiez de ceva vreme. Sapunul este acesta:

Dragut, nu?

Acum sa va spun ce nu e in regula la acest sapun.

1. Modelul de deasupra este descentrat, se vede cu ochilul liber si desi am fost destul de atenta cand l-am turnat, se pare ca trebuia sa fiu inca si mai atenta si mai grijulie. Data viitoare! 🙂
2.  In zona fara culoare se observa niste rauri. Raurile acelea sunt de la uleiul esential pe care nu l-am amestecat destul de bine. De ce n-am facut asta? Pentru ca mi-a fost frica sa nu mi se inchege pasta de sapun prea tare. Modelul acesta cere o pasta de sapun fluida, astfel incat straturile sa se aseze frumos, la linie si sa se vada bine crenelurile…
3. …care creneluri au iesit prea mici. Eu le-as fi vrut mai pronuntate . Mda, am fost prea delicata. 🙂 Pe de alta parte, e frumos si asa, ce ziceti?
4. In zona mov mi-au scapat niste bule de aer la mixare si se vad. Nu influenteaza calitatea sapunului ci este doar o problema de estetica.

Eu asta am vazut, asa la prima mana. Daca voi mai vedeti si altceva, nu va sfiiti sa ma criticati! 🙂

Seara faina!

Alexandra