Discutia despre aspectul sapunului, modalitatile de colorare si decorare le-am avut de multe ori cu voi, aici pe blog. Mai peste tot pe aici am scris de ce prefer sapunurile intr-o culoare, cat mai simple in prezentare. Inca ma mai intreaba cate cineva de ce nu fac si eu figurine din sapun, ori nu pun culori electrizante. Am scris de multe ori despre asta, dar poate ca e momentul sa mai scriu o data. 🙂
Fiecare om are propriul stil: cum se imbraca, cum vorbeste, cum se poarta , etc. si aici este vorba despre ceea ce se numeste gust. Nu simtul gustului, unul dintre cele cinci, ci simtul estetic. Care simt poate fi , dar poate lipsi cu desavarsire. Bunul gust se formeaza in principal in copilarie, prin educatia primita de la parinti, dar se poate forma si mai tarziu, datorita unor mentori, profesori, prieteni, anturaj, sau se poate forma prin autoeducatie. Mai rar asta, ultima.
Fiecare om are propriul simt estetic, evident. Adica si eu pe al meu. 🙂 Binenteles ca personalitatea isi pune semnatura pe stilul si gustul nostru si mie una mi-e foarte clar ce fel de persoane ar prefera sa-si puna pe ea cinci-sase culori, pe deasupra margele, in cap pene si in picioare sandale cu cristale „Ceaikovski”:) Aceeasi persoana ar prefera asemenea sapunuri :
Ceee, nu va plac? Nu va cred! 🙂
Simtul estetic este si el relativ: comoara unuia = gunoiul altuia, stiti vorba aceea. 🙂 Ce mie mi se pare sublim, altuia i se poate parea un kitch si invers. Cu alte cuvinte, suntem liberi sa ne placa ceea ce ne place si nu meritam sa fim judecati si blamati pentru asta, dar, la randul nostru, nu putem arunca in pietre in cei care au alte gusturi decat avem noi.
Asadar, dragilor, ce vreau eu sa va spun este urmatorul lucru: mie imi plac anumite culori si forme la sapun si nimic pe lumea asta nu ma va convinge sa imi placa altfel si nu voi face in veci sapunurile altfel decat imi plac mie, chiar cu riscul de a sta cu ele in raft pana se usuca si sufletul din ele! 🙂 Asa cum n-am sa-mi pun pitici colorati in gradina, mileuri pe televizor, ciucurasi la sifonier, bibelou pe noptiera, sau flori de plastic in glastra de sticla multicolora. Asa cum n-am sa imbrac lana cu matase, sandale cu dres, ceas langa bratara, roz cu rosu , margele din plastic si altele. 🙂
Sapunuri naturale 
Nu prea am vazut cine si cand te-a intrebat ceva, in rest, intr-adevar, se spune ca „gusturile nu se discuta”, dar se cultiva..
N-ai vazut ( sau n-ai auzit) pentru ca n-ai fost langa mine in momentul ala. 🙂
Vezi, d’aia îmi place de tine, ca le spui direct, fără dantele. Și subscriu la ce ai zis! Poate ca gusturile nu se discuta și s-or și cultiva, dar cand ai modele greșite. ..ce sa mai cultivi acolo…
P.S. când am văzut poza de mai sus pe FB am avut o ezitare…pana sa citesc posturi ăsta 😉
De doua luni de zile, de cand activitatea mea intelectuala consta in a citi cu pasiune fiecare articol din blogul tau, graitoare au fost si fotografiile. Mi s-au imprimat pe retina si mi-au „educat” gustul in materie de culoare a sapunului, cu atat mai mult, cu cat, ai insistat sa fie natural. Cu alte cuvinte cunoscatorii vor adora culoarea sapunurilor tale si vor aprecia valoarea ingredientelor. Din pacate, pentru ceilalti,……putem doar spera sa-si doreasca sa revina la natura. Putem doar spera, cum scriai pe blog, intr-un articol intitulat „sapunuri terapeutice”, sa inteleaga ca tocmai sapunurile din comert ii umple de bube si necazuri. Cert este ca atunci cand ma voi apuca de sapunarit imi voi dori ca sapunurile mele, macar pal sau timid sa semene cu ale tale.
Bine zis, asta zic si eu, ca fiecaruia i se potriveste un stil anume iar acel stil, daca l-as incerca, pur si simplu nu mi-ar iesi! Te felicit pentru curajul de a scrie asta si, daca ma iau dupa nr de comentarii ale postarii…e asa cum am banuit: putini din cei ce fac sapun apreciaza astfel de gusturi, simple, ar zice unii, prea putin colorate, ar zice altii; eu zic ca asa ii sade bine sapunului natural, il ador in forme patrate, dreptunghiulare, culori cat mai naturale, ornat cu plante si fructe uscate sau deloc chiar. Doar parerea mea.
Stii care este problema, Monica? Noi sapunarii suntem cei ce formam gustul oamenilor in privinta sapunului, iar daca ei dau numai si numai de sorcove, pana la urma ajung sa creada ca asa trebuie sa arate un sapun natural. Desi mi s-a sugerat sa fac si eu sapunuri in forme cu ingerasi si culori tari, am refuzat. Raman consecventa stilului si gustului meu.
Da, si e foarte bine sa ramai asa, pentru ca asta te reprezinta, prin urmare iti iese foarte bine si se vede. Am facut si eu cateva mai colorate sau mai motzate, asa, in joaca si pt a experimenta, dar nu sunt preferatele mele. Cat despre flori, floricele, ingerasi si briosele, am incercat o singura data doar briosele cu pasta la rece-rece si rezultatul a fost ca mi-am cam ars mainile, am facut a real mess in jur, ceva-ceva a iesit, dar nu satisfacator si am jurat ca nu mai fac, dar mai incerc, doar ca o provocare (sunt unele tipuri care imi plac, totusi). Nu stiu daca gusturile se pot educa, poate usor da, asa cum spuneai si tu, nu poti convinge pe cineva ca mileurile si bibelourile nu sunt ceva de bun-gust.