Din nou despre „arta” de a copia

Am scris acum ceva vreme despre o creatoare de sapun care a gasit de cuviinta sa faca un sapun identic cu unul de-al meu- creatie proprie, indraznesc sa spun. Este vorba despre Rosa Damascena, un sapun tare drag mie si de care, recunosc, sunt mandra. Sapunul este notificat la Ministerul Sanatatii, m-au costat multi bani sa-i fac un dosar cosmetic complet, ca sa nu mai vorbesc de faptul ca la crearea lui a lucrat si imaginatia mea. Asta se intampla acum vreo doi-trei ani. Asta n-ar fi fost nimic, dar sa te lauzi pe net ca uite ce minune ai creat tu, mi se pare deja ca miroase a altceva.
Cum eram si eu mai tanara si mai apriga la manie, am scris la vremea respectiva un articol, in care ma plangeam de faptul ca unii nu respecta munca si ideile altora si in loc sa-si puna mintea si imaginatia la munca, iau de-a gata tot ce li se pare lor mai bun si mai interesant. Comoda viata, as zice…
Binenteles ca lucrurile nu s-au oprit aici, caci cine e invatat sa fure, va fura toata viata, chiar daca face puscarie, cand si cand si avem exemple din astea cu sutele, in viata publica. 🙂 Ca urmare, unii si altii copiaza fara jena.
Nu ma mai deranjeaza asta, chiar deloc, ba chiar mi se pare amuzant sa-i vad cum se screm si mi-i imaginez cu ranjetul pe buze, mesterind acolo in bucataria lor si zicand in barba: ha, stai sa vezi cum ti-o coc eu acuma! Il tineti minte pe Mr. Bean la hotel, cand un turist se servea cu un copan, el lua doua, cand acela lua doua stridii, el lua patru! 🙂 A sfarsit prin a i se face rau de la atata mancare! Ei, cam asa ii vad si eu pe cei care incearca sa fie mai cu mot decat altii, dar furand idei dintre cele mai diverse.
Designul sapunurilor nu e cine stie ce, pana la urma internetul e plin de asa ceva. Acum se copiaza ingrediente rare ( ulei de dafin, iarba de grau, lapte de cocos bio, ulei de tei, ulei de lacramioare, lapte de magarita, seva de mesteacan etc. ) , modul de a scrie ( desi cu greseli grosiere de gramatica) , de a te adresa clientilor, pozele cu pisici sau flori, checul pe care l-am postat o data ( la doua zile a mai aparut un chec cu cacao , hehehe), stampila cu litere, forma de silicon cu mana cu flori, promotiile, modul de a aranja sapunurile in poza, deci … cam tot ceea ce da personalitate unui creator de sapun si paginii sale.
Am cautat sa evit elegant iscarea unei discutii, caci cel mai mult m-ar enerva greselile gramaticale si de exprimare si nu m-as putea abtine sa nu fac corectii, hehehe! Desigur si faptul ca nu pot avea niciun dialog cu astfel de persoane, care in ruptul capului nu vor recunoaste ca nu le scapa nimic de pe pagina ta si ca probabil de ceva vreme copiaza ostentativ cam…tot, doar asa, de amorul artei. 🙂 )))
Tin sa anunt persoanele in cauza, ca nu ma deranjeaza activitatea lor ilicita, adica faptul ca desfasoara activitate „la negru” si ca n-am sa fac vreo reclamatie la Directia de Sanatate Publica , la Garda Financiara sau la ANAF, atata vreme cat isi vad lungul nasului si macar isi tin gura, stiind ca sunt intr-o mare culpa si ca fac ceea ce fac. Cu alte cuvinte, ok, furi idei, furi banii statului, insa macar ai decenta de a nu mai improsca cu noroi unde nu este cazul si sa recunosti ca daca n-ai idei si iei de la altul, ar trebui daca nu sa-i multumesti, macar sa nu mai dai din gura aiurea!

Anunțuri

Despre Alexandra

Economista, salariata la stat, pasionata de gradinarit si de sapunarit
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Din nou despre „arta” de a copia

  1. Stua zice:

    Iubita mea, te respect pentru tot ceea ce faci si pentru faptul ca ai vrut si ai reusit sa-ti notifici sapunurile, dar amandoua stim ca nu tot ce faci si ce vinzi e pe acte. Si tu mai vinzi la negru, din cand in cand, mai des, asa 😉

  2. Ramona Mihaela zice:

    Eu nu cred in dreptatea facuta de oameni, dar cred in dreptatea facuta de Dumnezeu….Si cred ca fiecare isi va lua „plata ” sa dupa sufletul fiecaruia. desi nu am o varsta prea inteleapta am trecut in viata prim multe deceptii din cauza oamenilor, au fost momente cand am urlat, cand m-am framantat si eram in stare sa daram muntii sa le arat ce pot si ce sunt…dar am reusit si m-am calmat, nu e meritul meu, recunosc….si am gasit putere sa zambesc si sa accept cu dragoste….si stiti ce s-a intamplat….s-a intors roata….si nici macar nu am cerut acest lucru…. Dreptatea iese la suprafata, chiar daca mai tarziu, ea iese deasupra cum iese uleiul deasupra apei. Iar plata in ceruri e mult mai de folos ca plata castigata aici. Ma inclin in fata a tot ce faci frumos!

    • Alexandra zice:

      Ramona, se intampla sa intalnesc oameni care nu-mi plac, iar in cazuri din astea, destul de rare, nu fac decat sa ii evit, pur si simplu. Pentru mine ei reprezinta o sursa de stres si cum vreau sa traiesc in armonie cu tot ce ma inconjoara, fac in asa fel incat oamenii respectivi sa nu ma mai inconjoare. Nici macar virtual. De aceea, ii evit peste tot.
      Plata in ceruri, dreptatea divina… nu stiu, stiu doar ca asa cum incerci sa-ti pastrezi casa curata, sau gradina fara buruieni,asa fac si eu curat in viata mea.Si as prefera sa inchidem subiectul, deja s-a rasuflat si poate avem si altceva de facut.

  3. Violeta Marinescu zice:

    Legat de comentaruil Ramonei – ar fi foarte potrivit duminica, la biserica. Daca ea stie ce se intampla in ceruri ,noi suntem familiarizati cu viata in concret,de aici de pe pamant. Iar aici uneori se depaseste orice limita suportabila a bunul simt. Asa e draga mea Alexandra,o dovada a intelpciunii este aceea ca ,aunci cand intalnesti oameni care nu-ti plac, ii eviti sau ii ignori. Altfel ,ne confruntam cu ei la nesfarsit..asta din cauza incapacitatii lor de a vedea mai departe de un orizont ingust , prejudecati si educatie precara din multe puncte de vedere. Este fascinant sa TRAIESTI viata,nu sa te LUPTI cu ea.

    PS Felicitari pentru tot ceea ce realizezi !

  4. Ramona Mihaela zice:

    Eu ti=am respectat dorinta inchiderii subiectului, se pare ca totusi nu este la fel de expirat pt toata lumea. Nu cred ca am jicnit prin mesajul meu, si daca am facut=o o rog pe doamna Violeta sa ma ierte, departe de mine acest gand.Mi=am exprimat doar o opinie, fara pretentii de a avea sau nu dreptate in ochii tuturor. Eu cred totusi daca noi toti, am trai in armonie cu Dumnezeu nu ar mai exista nici un motiv de intristare si noi oamenii am fi mult mai fericiti. Imi pare rau ca am intervenit din nou, nu am avut intentia asta, am incercat sa te sun dar…..daca ti se pare nepotrivit comentariul, si acesta si cel de mai sus te rog sa le stergi, nu vreau sa deranjez pe nimeni, eu chiar nu vreau sa fac rau nimanui.Multumesc

    • Alexandra zice:

      Cata neliniste! Cat zbucium si ce risipa de energie! 🙂 Dorinta inchiderii subiectului a fost exprimata dupa comentariul la care te referi. Te mai rog inca o data, inchide subiectul, iar daca vei vrea sa ma suni ca sa facem filosofia prieteniei sau a lipsei de caracter, ori mai stiu eu ce, te rog sa n-o faci, timpul meu este foarte pretios.
      La fel ca si tine, mi-am exprimat si eu o parere, catre o prietena care a ajuns la limita suportabilitatii datorita unor personaje carora nu le-am pronuntat nici numele si nu le-am pus nici pozele. Pe pagina ei, fara link-uri, share-uiri, trimiteri catre alte pagini, etc. Nici acum nu stiu cum de cineva a putut crede ca e vorba despre ea, sau ele, doar daca nu se simt vinovate si si-au dat seama ca despre ele este vorba. Nu?
      Eu nu-ti dau sfaturi despre viata, nici cu cine sa te imprietenesti, sau la ce sa ai grija, nu am asemenea veleitati, insa, ca un om care stie sa faca diferenta intre un sapun natural 100% si altul care nu e tocmai natural, pot sa-ti atrag atentia sa ai grija cu ce te speci, tu si copiii tai mai ales.
      Orice comentariu uleterior acestuia nu va mai fi publicat.

  5. monique zice:

    Hmmm…ma mananca degetele sa scriu despre subiectul asta, dar ma opresc de fiecare data caci imi dau seama ca as avea prea multe de spus si prea urate, …si nu stiu cum le-as spune astfel incat sa exprim toata revolta, uimirea si dezgustul fata de „arta” de a copia, pentru ca, uite, nu pot vorbi intr-atat de urat precum ar trebui. Dar m-ai starnit, si, daca tot e sa spun cateva cuvinte, atunci iti spun ca se poate copia si mai urat- de la forma, continut, idee, culoare, pana la numele sapunului (vorbind, desigur, nu de nume generice, care ar putea fi coincidente). Nu am ce sa le fac, am ajuns la concluzia ca nu pot opri eu asta; cert e ca un lucru bun, originalul va fi intotdeauna mai bun decat copia/falsul, fiindca acolo e ceva din tine, o parte ce te reprezinta, dincolo…nu e nimic. Acum chiar ma amuz asa, amar, la fiecare produs mai deosebit pe care il fac si „astept” copiile, insotite, cum se poate altfel, de greselile gramaticale si de ortografie aferente.
    Cred ca singurul lucru care ne ramane e sa ne mandrim ca suntem copiati, nu?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s