Chestii…

Sa va povestesc o chestie…
Anul trecut, cred ca era luna iulie sau august, primesc pe facebook un mesaj de la o clienta, care se oferea sa-mi faca etichetele pentru ambalajul la sapunuri. La sapunuri eu am o eticheta, de fapt un ambalaj tiparit, insa nu e cine stie ce, iar ea, clienta, voia sa faca ceva mai de soi.
-Ok, i-am raspuns, si cam cat ar costa, estimativ?
-A, nimic, ti le fac gratis, cu mare drag. Stii, fac asta pentru ca sapunurile tale m-au dat pe spate pur si simplu si ma gandesc ca e pacat sa n-aiba un ambalaj pe masura. Pana la urma ambalajul vinde marfa.
Ceea ce e adevarat.
Doar ca eu nu intentionez sa maresc vanzarile, pentru ca n-as avea ce vinde… Cu alte cuvinte, cat produc, atata vand. Ba inca sunt situatii cand se formeaza liste de asteptare pentru cate un sapun. 🙂
In orice caz, doamna propunea sa ne intalnim la o cafea/ceai si sa discutam. Hm… am recitit mesajele ei chiar acum…
Ceea ce am si facut.
Ne-am intalnit intr-o sambata torida, la un restaurant de pe langa locuinta ei, foarte frumos, pe malul unui lac. Nu m-am dus cu mana goala ci cu trei sapunuri, din care unul ambalat in eticheta ce avea sa fie schimbata.
Am comandat cate o cafea si apa si am inceput sa discutam. Doamna mi-a spus ca e designer si fotograf, ca are experienta, ca face si grafica, ce mai…gasisem o mina de aur.Discutia s-a prelungit pana spre pranz, cand mie a inceput sa mi se faca foame. Iar mie cand mi-e foame, nu ma mai pot gandi la altceva. Asa ca am intrebat-o: nu vrei sa mancam ceva?
-A, nu , mie nu mi-e foame. Poti comanda pentru tine daca vrei.
Mi-am luat o pizza, mica.
Cand a venit pizza, am vazut-o ca se foia si nu-si mai lua ochii din farfuria mea.
-Nu vrei o bucata? am intrebat-o timid, gandindu-ma ca poate ma refuza, pizza fiind mai mica decat mica. 🙂
-Ba da, as vrea…
Am lasat-o sa ia o bucata din farfurie, am mancat in liniste , dupa care am achitat consumatia ( am platit eu, binenteles, cum era normal) si cam asta a fost intalnirea. Am stabilit sa ii trimit pe mail ce trebuie sa scrie pe eticheta si atat.
-Numai ca, imi zice ea, asta se va intampla prin septembrie, pentru ca intru in concediu.
-Sigur, nu ma grabesc, am zis, fie si in septembrie.
Acum e martie, au trecut…cat? de 6 -7 luni. 🙂
Prin noiembrie i-am trimis un e-mail, in care o intrebam daca mai face ceva , iar daca nu, macar sa-mi spuna.
Raspunsul a fost: sunt inca in concediu… 😀 )))
Probabil ca este inca in concediu si acum. Concediul legal pe anul in curs, 2014, normal. :))