Dependenta de sapun

1N-am considerat niciodata baia ca pe o placere, ci ca pe o necesitate. N-o sa ma vedeti vreodata oftand de placere intr-o cada plina de clabuci sau sub jetul unui dus. In niciun caz… S-a intamplat sa nu-mi pot face baie o perioada mai mare de timp, stiu eu, cateva zile, iar baia care a urmat a fost intr-adevar memorabila, desi, daca stau sa ma gandesc bine, nu baia in sine, ci senzatia de bine de dupa, cand iti ies aburi din corp si simti cum iti respira pielea, cand te simti cu cinci kile mai usor si zece ani mai tanar.🙂
Sunt insa persoane, pentru care baia reprezinta una din placerile vietii si cine spunea ca „marile placeri sunt scurte”, aici n-a nimerit-o. Pentru ca la aceste persoane baia poate sa dureze si o ora. Sincer, eu nu mi-as pierde o ora in fiecare zi ca sa-mi curat epiderma.🙂 Stiu pe cineva care citeste in cada, mananca, isi face pedichiura, vorbeste la telefon si se penseaza in apa din cada. Ei , asa mai merge, nu e chiar pierdere de timp. Altii insa doar stau acolo si presupun ca mediteaza sau si mai bine, experimenteaza ceea ce yoginii reusesc dupa multi ani de pratica, anume sa nu se gandeasca la nimic.🙂
Mai sunt altii -rari-care isi fac baie mai mult de dragul sapunului, pe care vor mortis sa-l simta pe pielea lor si care nu ies din baie pana nu se clabucesc de trei-patru ori, chit ca dupa a doua, poate chiar dupa prima clabucire s-a dus si mama prafului si a transpiratiei. Pe acestia eu ii numesc dependentii de sapun, oameni pentru care viata fara sapun nu are sens, e fada si lipsita de culoare! Acestia din urma dezvolta o ciudata nevoie de a colectiona sapunuri, sapunuri pe care le folosesc pana la urma, dar la care se uita si pe care le miros zilnic, asa cum un colectionar de timbre isi admira zilnic marcile din clasoare. E si asta o pasiune, ca oricare alta.🙂
Cunosc cateva asemenea persoane si as spune ca intalnirea mea cu ele nu a fost intamplatoare, caci pasiunea mea pentru a crea sapunuri se imbina armonios cu pasiunea lor de a le folosi. Ei sunt cei care m-au ambitionat sa-mi perfectionez tehnica, sa caut ingrediente din ce in ce mai bune, pentru ca ei sunt adevarati cunoscatori in ale sapunariei, iar parerea lor este pentru mine esentiala.
Spre deosebire de alte dependente, depndenta de sapun e buna,lasa pielea curata, ceea ce in final inseamna o sanatate mai buna. O sanatate buna, inseamna o viata mai lunga si mai frumoasa! Intr-un corp curat nu poate salaslui o minte necurata, deci este clar ca toti dependentii de sapun sunt oameni buni. Traiasca dependenta de sapun!😀
Ce parere aveti despre rationamentul meu logic? Nu e el beton?😀

About Alexandra

Economista, salariata la stat, pasionata de gradinarit si de sapunarit
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Dependenta de sapun

  1. Mona spune:

    super articolul. si eu fac sapun si stiu ce inseamna aceasta dependenta…………

  2. Confesiunile unui dependent de sapun – sau o parte din ele…

    La prima citire, articolul tau mi s-a parut a fi o lovitura sub centura, sau un fel acuzator de a arata cu degetul catre oamenii care se spala🙂 Dar citeam, citeam si ma linisteam, si ma regaseam in afirmatiile tale… caci adevar graiesti!
    Sunt intr-adevar dependenta de sapun… De sapunul tau in speta, de aproape un an de zile. Nu va spun cate „clasoare” am acasa, asta stiu numai eu si Alexandra😉 Nu le colectionez, ci le folosesc, rand pe rand, fara a incepe mai multe in paralel, pentru ca fiecare are personalitatea lui si este ca si cand ai incerca sa asculti 10 oameni vorbind in acelasi timp, cu pretentia de a pricepe limpede ce au de zis.
    Curatenia trupului este o meteahna veche a mea, fara a fi patologica. Ma spal si eu in limite normale, ca tot omu’. Dar lucrurile s-au schimbat un pic de cand am descoperit sapunul natural. In ce fel? Pai asa:
    1. Sunt la curent cu toate noutatile tale in materie de sapun si am grija sa nu-mi lipseasca vreunul. Inainte nu pandeam la usa nici unui magazin de sapunuri in ideea ca „se baga marfa”.
    2. Au capatat cutiile lor, facute pe comanda, caci asa se cuvine sa fie pastrat un sapun natural fericit, lasat la maturat bine-bine, aerisit si iubit de stapana lui🙂.
    3. Le „reasez” periodic, dupa toanele mele, ba pe culori, ba pe varsta, ba dupa miros… asa faceam si cu timbrele, cand eram mica [asta suna patologic, nu?]. Nu dau la schimb si nu ma deranjeaza dublurile🙂 Si da, deschid cate o cutie in [aproape :P] fiecare zi, le miros, le privesc si asta ma bucura tare mult.
    4. Chestia cu statul in cada cu orele nu ma caracterizeaza, dusul meu este scurt si productiv. A aparut insa placerea de a ma clabuci a doua oara, pentru ca am senzatia ca prima runda are scop strict igienic, iar a doua exclusiv aroma-terapeutico-rasfatabilo-miam-miam. Intelegeti voi ce vreau sa spun… E vorba de textura, de parfumul acela al lor rupt din natura si de minunatia de a folosi un produs care iti prieste. Fara burete, fara lufa, doar sapun, musai in contact cu pielea.
    5. Partea proasta [sau nu] a acestei pasiuni este ca am devenit [zic eu] destul de pretentioasa, de selectiva, de mofturoasa, de critica, de Printesa Mazare, cum am mai recunoscut si cu alta ocazie. Partea buna insa este aceea ca pielea mea sensibila si la fel de mofturoasa este in sfarsit nu numai curata, ci si fericita.
    6. Ma mandresc cu faptul ca am ajuns sa inlocuiesc in proportie de 98% produsele din comert cu produse naturale preparate de tine (cand imi faci si mie pasta de dinti? :P). Diferenta este insa ca nu simt nevoia sa colectionez cremele, deodorantele sau demachiantele facute de tine. Doar sapunul imi da apucaturile astea de furnica strangatoare maniaca si lacoma. Deci e clar dependenta de spaun si nu altminteri.
    Incheiere: una e sa vinzi tigari minorilor, si alta e sa incerci sa le explici celor ce au urechi sa auda diferenta dintre deodorant si antiperspirant. Asta legat de curatenia trup/minte/suflet. Face sens?
    Cam asta e… is dusa cu capul si cu sapunul… dar curata si multumita!
    Si va mai spun o data: nu dati cu pietre in oamenii care se spala🙂

    Cu drag,
    Monica Curatica

  3. Gabi spune:

    Ce sa zic despre rationamentul tau e simpatic, dar pe alocuri sofistic, si eu sunt un om dependent de sapunarit si de folosirea sapunului natural si a cosmeticelor naturale, dar nu ma consider un om bun nici pe departe….sunt mai degraba ca vamesul din pilda vamesului si a fariseului.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s