70% ulei de masline-update

Si nu orice fel de ulei de masline ci unul in care am infuzat flori de lavanda. 🙂

Cum uleiul s-a colorat inca si mai verzui decat era, ma asteptam ca si sapunul sa iasa verzuliu, insa pana nu se va saponifica si chiar usca complet, nu vom sti adevarata lui culoare.

Pe langa cei 70% ulei de masline am mai pus ulei de cocos si ulei de ricin. Tabelul soapcalc arata o duritate moderata, spumare bunicica, indice de curatare destul de jos, dar peste limita inferioara, iar emolienta, la superlativ. Sunt tare curioasa cum va fi, de fapt…

Cum aveam prin casa de vreo trei luni un ulei esential de liliac si care la cat m-a costat ar trebui sa fie macar 50% natural ( !), l-am pus si pe el. Pasta de sapun a ramas stabila la contact cu  liliacul, deci sa zicem ca e ok.

Miroase bine, arata bine, dar sa vedem si cum va fi la spalat.

Pe maine! 🙂

UPDATE: Desi a stat o zi in forma, sapunul este prea moale pentru a fi scos si taiat. Poate maine… 😀

Anunțuri

Despre Alexandra

Economista, salariata la stat, pasionata de gradinarit si de sapunarit
Acest articol a fost publicat în Sapunuri, Teoria sapunului, Uleiuri esentiale, Uleiuri vegetale. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la 70% ulei de masline-update

  1. Gabi zice:

    Da , asa este sapunul cu ulei de masline, se saponifica mai greu si se usuca mai greu… sunt si eu curioasa sa aflu primele tale impresii…….

  2. Monica Curatica zice:

    Eu mi-s pui de bucurestean get-beget de vreo doua generatii incoace, din ce povesteste bunica… care va sa zica mi-am petrecut toata copilaria printre blocuri… am sarit sotronul desenat cu creta alba pe asfalt, am jucat fata-ascunselea printre masinile parcate la strada sau prin scarile blocului, m-am dat cu sania pe derdelusul din parc, am luat metroul in drum spre scoala, am mancat fructe de la aprozar si oua de la alimentara… Colegii mei din scoala generala insa aveau cate unii bunici pe la tara, si veneau din vacanta de vara rumeni si fericiti, de parca se hraneau trei luni si jumatate numai cu ambrozie…
    Mi-am dorit de cand ma stiu sa dorm o noapte sub cerul liber… mi se parea mie asa o chestie… faina de tot.
    … si iata ca intr-o vacanta de vara am fost blagoslovita cu o invitatie la o prietena… la tara, la bunici, o saptamana. NEBUNIE CURATA!
    Atunci am mancat primul ou de tara, prima rosie culeasa din gradina cu manuta mea, am vazut primul curcan in carne si oase, am mers desculta prin iarba si prin praful de pe ulita, am facut baie la lighean, am baut lapte cald abia muls, am jucat fata-ascunselea in cires si pe dupa cotetul gainilor, m-am convins ca licuricii exista in realitate, am invatat sa scot apa din fantana… Ei, dar dormitul afara, sub cerul liber le-a intrecut pe toate…
    Bunica ei, draga de ea, ne vara seara in pat, ne mustra de dincolo de usa pentru ca nu mai ispraveam o data cu chicotelile, apoi se lasa o liniste tainica si adanca peste toata gospodaria…
    Eu, nu si nu, ca trebuie sa dormim afara!
    Zis si facut!
    Am sarit amandoua pe fereastra… Apoi unde sa dormim amu? In pod? Nici vorba, pen’ ca se aude la bunici in odaie cand urcam scara… Pe iarba, in curte? Fereasca Sfantul! Sunt niste gandaci uite asa de mari care umbla numai noaptea… Ne-am culcusit in caruta cu iarba proaspat cosita, de unde atunci mancau caii cu care se mergea ziua la munca, “la fan”.
    Imi aduc aminte ca am stat nemiscate vreo ora… o ora in care am numarat stelele, am ascultat cum rontaiau caii langa urechea mea, am ascultat greierii, am respirat altceva decat acasa… si mirosea a iarba grasa si a flori, multe flori… a noapte de vara… a noapte de vacanta… a copilarie nevinovata… a saptamana la tara…
    Iar zorile au venit cu racoarea lor placuta, presarate cu roua si cu raze timide de soare, care insa nu se reflectau in vitrinele magazinelor de la oras…
    Pe urma, dupa multi-multi ani, mi-a picat in mana un sapun… si uite unde m-a purtat cu gandul…
    Pentru tine, Alexandra, din nou o adanca si smerita plecaciune… pentru ca ai reusit sa-l faci atat de parfumat si placut la atingere. Spuma, diferita parca de cea a sapunului tau cu lapte de capra, mi s-a parut delicios de densa si matasoasa. Iar culoarea… este aceea pe care cred eu ca trebuie sa o aiba un sapun natural… fireasca si deloc dreasa cu prafuri si licori care sa-l faca placut ochiului de necunoscator intr-ale vacantelor la bunici, la tara…

    Cu drag,
    Monica Curatica

    • Alexandra zice:

      Frumoase amintiri ai, Monica! As fi vrut sa fi avut si eu bunici la tara, dar ai mei tot prin Bucuresti si-au dus zilele… Norocul meu cel mare a fost mama, Dumnezeu s-o ierte, care a fost geolog de profesie, asa ca toate vacantele, pana am terminat liceul, tot pe coclauri am haladuit. Stand cate o vara intreaga prin diverse regiuni, capatam accentul si de multe ori imi trebuia ceva vreme sa ma dezbar de accente si regionalisme. 🙂 Ii spuneam lui tata „bre” si „talica”, de-l scoteam din minti! 😀
      Insa mi se pare fascinant cum de sapunul meu ti-a trezit asemenea amintiri! 🙂 Acum astept cu nerabdare sa folosesti si celelalte sapunuri si apoi sa citesc un fragment dintr-o poveste iesita din spuma si din aroma care-ti curata trupul si-ti invioreaza spiritul! Sa fie asta adevarata aromaterapie? 🙂
      Multumesc pentru comentariu. Monica! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s