Primul: ulei de masline, cocos, palmier, unt de cacao, unt de shea, ulei de ricin la trace, uleiuri esentiale de tamaie si ylang- ylang, lapte de migdale.
Al doilea:uleiurile sunt la fel ca la precedentul, doar ca difera proportiile . Uleiurile esentiale sunt de salvie, tea tree si lavanda si mai are argila verde si frunze de busuioc. Este sapunul deodorant, fara argila albastra si spirulina, dar cu lapte de migdale.
Pana acum am incercat trei feluri de lapte vegetal: de cocos, de orez si acesta de azi, de migdale. N-as vrea sa fac niste aprecieri asupra lor, pentru ca fiecarui ten i se potriveste altceva… Spre exemplu, mie laptele de orez mi s-a parut cam inconsistent, cam apos, abia daca s-a incalzit pasta de sapun mai mult, cat sa zici ca are un lapte in el. Laptele de cocos, de fapt, a fost suc de cocos, asa ca ar cam iesi din discutie, in schimb de laptele de migdale sunt foarte incantata. Ce-i drept, sapunurile cu acest din urma lapte au in ele o doza apreciabila de unt de cacao bun-bun, precum si alta tehnologie de fabricare si izolare, pe care nu v-o spuuuun, sa ma picati cu ceara! 😀 Caci, da, desi cu lapte, am izolat sapunurile, adica le-am infofolit dupa turnare.Acum as fi vrut sa-mi incerc noua maiestrie pe un sapun cu lapte de capra, ca nu mai am din acela simplu, Goatmilk, dar nu mai am ulei esential de lavanda. 😦 Asta e, rabdam pana la leafa… Asta nu inseamna ca nu mai fac altceva, fara lavanda… 😀
Va pup si va doresc o duminica frumoasa !
Sapunuri naturale 
Asta herbal arata mai deschis parca decat cele de pana acu din seria lui. Trebuie sa incerc si eu unul din asta sa vad cum este. Pana acu mi-a placut mult greenland si cel cu miere si ceara. Primul foarte racoros iar al doilea foarte emolient, n-am mai avut nevoie de crema de corp dupa.
Elenushka, asta nu e Herbal, sapunul pentru par. Este un sapun detoxifiant si antibacterian.
Deci le-am confuzat, mai sa fie !
Bune toate si frumoase!
Eu am o intrebare: laptele ala de migdale din cutie nu are si zahar prin el? E simplu, natural, sau mai contine si chestii? Am vazut retete de lapte de migdale natural, o matusa chiar a facut, la blender, dintr-o cantitate mica de migdale crude si a zis ca nici nu se compara cu ce e in cutie.
Azi m-am spalat la dus pe tot corpul cu cel de cocos, face o spuma extraordinara, m-am invatat si cu mirosul, a inceput sa-mi placa mult! Te pup!
Ei zic ca e un lapte bio. Iar zahar in mod sigur nu contine, pentru ca s-ar fi zaharisit in sapun. Poate doar zaharul lui natural, pe care il are orice lapte, ori suc de fructe…
Aa, iti place patchouli?? Adica…a inceput sa-ti placa sau iti place mult? 😀
Zici ca face spuma? Stai sa le vezi pe astea , ultimele… Abia astept sa probezi o bucata si sa-mi spui impresii. Te pup si eu, Ancuta! 🙂
Ha, ha 😀 m-am obisnuit cu mirosul si imi place mult sapunul per total, dar de patchouli inca nu m-am indragostit ca aroma. Doar nu era sa il arunc doar pentru miros! 😀 chestie de obisnuinta!!
Intradevar sapunul cu lapte de cocos este un sapun foarte bun atat pt fata cat si pt corp, desi l-am folosit doar pt fata pt ca am m-ai luat unul am zis sa fac o proba si per total, bun ce sa mai.Iar mirosul l-am indragit din prima.Astept si eu sa probez si ultimile delicii.
Alexandra, ai incercat sa faci sapun in care sa pui Borax?Inteleg ca este un produs natural si inlocuieste cu succes detergentul si am vazut ca este si sapun cu borax ,bun contra accneei.Faza e ca nu-l gasesc prin magazine.Spune-mi ,tu cu ce speli rufele?
Am trimis si eu un mesaj pe breslo.
Sapun, treapta cu treapta…
Nimic nou si surprinzator in a compara viata cu o scara…
Ni se intampla adesea, pentru ca asa ni-i firea, sa ne oprim din urcusul acesta frenetic, de zi cu zi, sa ne tragem sufletul si sa ne uitam pentru o clipa in jos, la sirul de trepte pe care le-am lasat in urma…
Intocmai am facut si eu intr-o dimineata de noiembrie, cand m-am oprit pe scara mea, m-am ridicat pe varfuri si mi-am mijit ochii catre cea mai de jos treapta pe care am putut zari, de la o asemenea respectabila inaltime, prima amintire legata de un sapun.
Undeva jos, jos de tot, am gasit copilul balan pentru care “sapun” insemna doar o invalmaseala de spuma parfumata, ratuste viu colorate si alte asemenea oratanii pe care mama mi le punea in cada spre a-mi insela vigilenta cand venea vremea spalatului pe cap.
Apoi se zareste, ceva mai sus si pare ca un pic in negura, samponul cu miros de mar verde, in flaconul de forma unui calut de mare… Sapunul insa era pe atunci numai o indatorire ca multe altele, precum spalatul pe dinti, tema la matematica, aruncatul gunoiului si meditatiile la limba engleza…
Imi pot aminti apoi de sapunurile “cele bune” ascunse de bunica prin sifonier, intre cearsafuri, insa acelea imi starneau interesul doar pentru ca nu erau cu nici un chip sortite a inlatura colbul pe care il adunam in curtea scolii la un meci de baschet cu baietii 🙂
Lucrurile s-au schimbat o data cu primul meu Camay. A fost o “revolutie” care mi-a luat cu asalt toate simturile… A fost primul pas catre ceea ce a devenit dependenta de rasfatul zilnic al unui sapun.
Am trait de atunci, in naivitatea si nestiinta mea, mirajul culorii, al mirosului, al ambalajelor sofisticate, al formelor surprinzatoare si al ingredientelor cu denumiri comerciale si nemaiauzite. M-am lasat invaluita de iluzia si aparenta de “natural” si “sanatos”.
Pana cand…
Pe treapta pe care sed in prezent miroase delicat a sapun cu lapte de migdale si tamaie… Am sa mai zabovesc o vreme aici, pentru ca ma simt rasfatata si pe deplin multumita de ceea ce acum stiu ca este cu adevarat un sapun natural si sanatos, atent cu pielea mea, desavarsit prin simplitatea formei si a culorii, lipsit de ingrediente misterioase care promit minuni imposibil de infaptuit…
Ma uit cu o treapta-doua mai jos si zaresc abia gustatul miracol al laptelui de capra, al exfoliantului natural, al uleiului de masline, al lavandei culese din gradina unde acum ia viata si sapunul meu… si o treapta-doua mai sus, despre care am sa va impartasesc impresii cu prima ocazie 🙂
Cu drag,
Monica Curatica
Monica draga, te-ai gandit sa scrii o istorie a sapunului? O istorie romantata a sapunului, cu personaje si intamplari neobisnuite, in care fiecare tip de sapun, de la cel cu seu de oaie si cenusa , pana la cel cu lapte de migdale si ulei esential de tamaie, isi are propria poveste? In care sapunul de alep sau sapunul negru african au capitole separate, in timp ce sapunurile cu glicerina ar intra toate la „Si altele…” Ma intreb, cu ce se spala Eva, ca la Adam presupun ca nu prea se punea problema…
In fine, m-am dus cu gandul prea departe si numai tu esti „de vina”. 🙂