Nu, nu „m-am lasat” de facut sapun, desi cateodata mi-as dori asta. As dori sa nu fiu atat de impatimita si sa-mi ramana doar dorinta de a face sapun pentru mine si familia si cel mult cativa prieteni.Asta ar insemna un sapun pe luna. Ar fi fain! Dar, asa cum toti drogatii au viciul in sange, in limfa si in creier, asa nici eu nu ma pot desprinde de adictia asta, care se numeste sapunarit si care imi inghite timp, nervi si bani.
Ca atare, azi am hotarat solemn ca o perioada, sper cat mai lunga, sa incerc un fel de dezintoxicare.Nu stiu cat ma va tine. Nu stiu cum am sa ma simt, dar oricum, va tin la curent. Pe cei care intra pe blog doar sa mai vada un sapun nou, ii anunt cu regret ca o perioada nu vor mai avea ce vedea. Pe cei care cauta sa se documenteze, ii invit sa ma viziteze in continuare, voi mai publica cate ceva… Pe prieteni ii invit oricum, macar sa stam la o sueta. 🙂
Si ca sa inchei intr-un mod optimist, azi am mai turnat unu’ mic. Din suc de aloe vera, stors de mine in zorii zilei, de fapt dublu stors, ca prima data a iesit doar ceva asa, ca un gainatz proaspat. Aloe vera deci, cu ricin si ulei de migdale dulci si UE de rozmarin, salvie si citronella. Dar vi-l arat abia maine, ca sa am si eu ce posta, nu?
Va pup si va doresc o saptamana plina ochi de realizari! 😀
Alexandra
Daca eu am cateva kg. de sapun tu cred ca ai zeci de kg. la frecventa cu care lucrai! Cand o sa-ti faci actele o sa le poti „imparti „la magazinele naturiste. Dar cum lucreaza cu plata la vanzare…o sa-ti blochezi banii…De ce crezi ca nu ma grabesc eu; nu creerea sapunurilor e grea – bineinteles cand esti istet si iti place ce faci- ci vanzarea lor si mai ales incasarea banilor. Aici e durerea!!
In alta ordine de idei imi pare rau ca nu o sa mai vad noutati asa de des dar …asta e 😦
Stiu fazele astea cu plata la vanzare. Sa astepte sa le dau eu sapunuri… cu plata la vanzare…:D)))
Un singur lucru vreau să spun, imi place că faci ce simţi 🙂 Şi îndrăznesc să cred că nu va dura prea mult pauza asta. 🙂 la urma urmei, o pauză e binevenita chiar şi într-o mare iubire 🙂 Te imbratisez cu drag
Otilia, intotdeauna am facut ce am simtit, chiar si in chestiunile „grele|” . De un singur lucru imi pare rau in viata ca m-am luat dupa altii si nu dupa ce voiam eu. Trebuia sa mai fac un copil. In rest, am facut cam ce-am vrut… 🙂
Te pup pe amandoi obrajii! 🙂