Cate ceva despre mine…

Ma gandeam ca cei care intra pe blogul asta, poate isi pun la un moment dat intrebarea cine sunt eu, cu ce ma ocup, chestii de-astea. Poate ca ar fi bine sa va spun cate ceva despre mine, in felul asta ma cunoasteti mai bine si mi-ar placea, daca la randul meu as afla cate ceva despre fiecare dintre voi. Dar nu e obligatoriu. Insa avand in vedere ca aici eu sunt gazda, vreau sa va dau cateva informatii despre mine.

Ma numesc Alexandra Catana, am 47 de ani si sunt economist de profesie. Sunt director economic sef serviciu bugete-credite la o filiala a unei Companii nationale ,  casatorita si am un fiu de 21 de ani, artist, muzician mai precis si de care sunt foarte mandra.

Am fost pe rand, de la 19 ani, muncitor necalificat, lacatus mecanic, incarcator-descarcator, sortator marfuri, revizor de gestiune, economist specialist in credite externe, sef de serviciu financiar, iar de la 35 de ani,  director economic. Sunt obisnuita cu munca grea, fizica sau intelectuala  si nu mi-e frica de nicio provocare  profesionala. Imi place mult sa calatoresc, reminiscente din copilaria mea fericita, cand am colindat tara in lung si -n lat cu mama, care a fost geolog. Am pus piciorul pe patru continente si am vazut peste 30 de tari.

M-am nascut in Bucuresti si parintii si bunicii mei la fel, deci pot spune ca sunt bucuresteanca.🙂 De cinci ani locuiesc in afara orasului, la vreo zece kilometri, de aceea am gradina si florile pe care le iubesc tare mult.

N-as mai avea ce sa va mai spun despre mine, ma veti cunoaste mai bine prin intermediul blogului si poate cine stie, candva ne vom cunoaste si in viata reala.


About Alexandra

Economista, salariata la stat, pasionata de gradinarit si de sapunarit
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

20 de răspunsuri la Cate ceva despre mine…

  1. elenushka spune:

    Incantata de cunostinta Alexandra ! a sosit si sotul meu acasa si l-am chemat de la masina in casa si i-am spus vino sa o cunosti pe Alexandra. La care el, este la noi in vizita ?
    I-am aratat poza si a spus…uite imprimanta ca a noastra…si apoi, fumeaza, nu ? Pare o doamna de cinste.
    Asa ca … el este sotul meu, Florin, si este inginer in industria lemnului, se joaca cu lemnul.
    Iar eu lucrez la o editura de integrame, sunt redactorul-sef la 3 reviste si sarcina mea este ca luna de luna sa apara vreo 50 de reviste de integrame, frumoase si corecte. Si eu ma joc, zilnic, cu cuvintele.
    El este din Campina iar eu am neamul in Satu Mare. Stam langa Bucuresti, in orasul Chitila pentru ca aici am putut gasi o casa… pe pamant.
    Suntem bucurosi sa te cunoastem si apreciem indemanarea si pasiunea cu care faci sapunuri
    si iti dorim numai bine !

    • Alexandra spune:

      :D)))
      Ce-mi place cand imi povestesti cum discuti tu cu Florin si ce spune el…
      Elenushka, Florin, ma bucur si eu mult sa va cunosc, fie si doar asa, prin intermediul blogului si al sapunurilor, evident.
      Florin, da fumez din pacate, am 30 de ani de cand ma otravesc singura si nesilita de nimeni si cu toata vointa mea de fier, uite ca nu ma pot lasa.
      Din Campina este si Mihaelacp, iar in Satu Mare…nu stiu pe nimeni. Doar prin Negresti Oas, niste constructori, cunoscuti prin natura profesiei.
      Numai bine si voua si aveti grija de voi!🙂

  2. nykoletta spune:

    Sticla de parfum n-o vazu dar tigarile da!
    Desteapta! Te-ai imbracat in rosu ca sa cuceresti?! Sau e culoarea zodiei? C a uitai ce zodie esti!
    Cum sunt as in despicarea firului in patru as putea povesti o gramada despre impactul (pozitiv)al pozei asupra auditoriului (si implicit a mea) pornind de la tomurilece strajuiesc de-a dreapta ta, pana la ridul dintre sprincene….

    • Alexandra spune:

      Ridul dintre sprancene il am din tinerete, ca citeam fara ochelari, eram jmechera.😀 Culoarea rosie imi place si e in ton cu arsita de afara, iar culoarea zodiei e parca maro, bleach! Maro sa fie, dar nu pe mine. Poate de la 99 de ani incolo.😀
      Parfumul? Da, l-am vazut si eu in poza, dar era prea tarziu, fotograful se dusese la culcare…:D
      Iar eu oricum sunt o cuceritoare, te-ai prins, nu?😉

  3. otilia spune:

    Tot ce pot sa zic este ca visez sa arat si eu la fel de bine la 47 ani! Felicitari!🙂 Asta e poza de articol in revista, gen „Regina sapunurilor homemade din Romania”😉
    Dar mi-ai dat o idee, chiar acum o sa-mi pun si eu cateva sapunuri pe birou ca sa ma relaxeze si sa mearga mai usor treaba, ca altfel trebuie sa ma ridic si sa-mi bag capul in dulap, sa respir adanc de vreo doua ori si apoi back to work. Si ca sa zic si eu doua cuvinte despre mine, sunt din Iasi, traducatoare, implinesc 34 de ani in decembrie, am o fetita de 6 si un sot model care in permanenta joaca rolul de cobai pentru sapunuri, creme, sampoane, unturi, uleiuri, condimente, si tot ce-mi mai trece prin cap.
    O duminica frumoasa tuturor!:)

    • Alexandra spune:

      N-am niciun merit, e mostenire de familie.🙂 Poti sa crezi ca am fost o singura data la cosmeticiana si cand am vazut ce-mi face si cat costa m-am lasat pagubasa? Ca pot sa ma pensez si singura…Iar cu crema pe fata ma dau cand nu mai suport senzatia de smirghel, ca am eu tenul normal, dar pana la un moment dat.🙂
      Otilia, ma bucur nespus ca ne-am cunoscut, esti o fata deosebita si tu si sotul tau, sa fiti sanatosi si sa va traiasca fetita ani multi si norocosi si sa va bucurati impreuna de viata !
      Si sotul meu e cobai, insa numai la sapunuri. Pentru cel de par a spus ca imi va fi profund recunoscator pana la sfarsitul zilelor mele…sau ale lui! :D))

      • Mihaelacp spune:

        Si eu am fost la cosmetica o data sau poate de doua ori, oricum cu ani buni in urma si in urma aplicarii unor metode destul de barbare pentru indepartarea punctelor negre , m-am ales cu nasul ca un gogosar vreme de cateva zile. De-atunci mi-am zis ca mai bine fara asa tratamente iscusite . Aplic acasa metoda cu apa si sapunul sau cu apa si din cand in cand si cu sapun si folosesc crema de zi. Vara cu factor de protectie solara , inclusiv pe brațe , ca sunt plina de alunițe.

  4. cicris spune:

    Incantata de cunostinta, Alexandra! Recunosc, fizic mi te imaginam altfel, dar am o imaginatie bogata🙂 Inca nu doresc sa spun mai multe despre mine fata de ce am scris pe blogul meu decat ca locuiesc in Ploiesti, suntem cam de-o seama, si ca mi-ar face placere la un moment dat sa ne intalnim.
    Uitam! Chiar daca fac si eu sapunuri sa sti ca mi-ar placea sa le incerc si pe ale tale! Mai precis sunt curioasa. In imagini arata excelent dar, pana nu trec prin mainile mele sensibile…O sa-ti dau si eu comanda de 2-3 sapunuri, inca nu m-am hotarat care … ai cam multe🙂

    • Alexandra spune:

      Da? Cam cum iti imaginai ca arat, chiar sunt curioasa!! In orice caz, asta sunt, alta mama nu mai face.:)
      Ploiestiul e aproape, iar eu stau spre Ploiesti, deci n-ar fi exclus sa ne intersectam vreodata.
      Voiam sa te intreb, forma de Pringles , ai uns-o, sau ai turnat direct? Ca tocmai ce voiam sa mai fac un sapun de par si parca l-as face cilindric.

  5. cicris spune:

    La stilul tau de a vorbi mi te imaginam micuta si mai plinuta – nu ma inteba de ce!!!
    Forma unsa si imbracata cu hartie de copt mai lunguta decat cutia ca altfel nu mai scoti sapunul din ea. Oricum iese greu daca nu o pui cateva minute la congelator.

    • Alexandra spune:

      M-ai spart!!! :D))) Rad si acum!
      Cicris, probabil unde sunt vesela mai mereu, dar sa stii, am si eu momentele mele de tristete, ca fiecare. Si nici nu sunt o guraliva, cum ai putea crede.
      Cu forma, am inteles, mersi. Daca n-o iesi, tai cu cutterul, il scot eu pana la urma.Desi parca i-as da si astuia o forma misto. Hai ca ma mai gandesc. Ma duc sa termin supa de rosii( am o reteta extraaaa-superrr-ultra, o postez pe Gradina mai tarziu) si ma apuc de sapun.
      Pupici, o duminica frumoasa!

  6. cafeauata spune:

    Ma bucur ca te cunosc!

  7. lucia spune:

    Tot ce povestesti despre tine te recomanda ca pe o luptatoare, de fapt din primele articole-marturisiri despre pasii facuti in ale sapunaritului in conditiile in care ai si o responsabilitate profesionala solicitanta, o familie si o gradina (pe care o am si eu si cunosc cat efort si mai ales timp implica) demonstreaza multa forta, o delicatete specifica artistului dar si o nevoie permanenta de a comunica cu cei pe care ai ales sa-i „slujesti”- clientii tai. Si am sentimentul ca esti abia la inceputuri, iar inspiratia ta e evident in crestere. Ce pot sa iti spun decat: Succes!

  8. simf spune:

    Foarte incantata, Alexandra, de cunostinta. Nu mi te imaginam in niciun fel, aveam idee cam care ti-e varsta, dar mi-era de-ajuns ca esti o tipa tare tonica. Insa cand ti-am vazut poza m-am bucurat foarte.
    Eu am 43 de ani, doua fete (18 si 19 ani), stau tot la 10 km (de Pitesti insa) si-s nascuta in Campina:).. Fumez pall mall albastru, nu vrea pardalnicul de tutun sa se lase de mine, sunt optimista si-mi plac sapunurile tale.
    (offtopic: am vazut la ziare revista click pofta buna cu niste forme din silicon pentru budinici. Zice ca rezista la temperaturi mari si ma gandeam ce bine ar sta acolo un sapun pus la saponificare:). treci pe la tarabe, poate, poate)

    • Alexandra spune:

      Nu mai putin incantata, Simona! Chiar vorbeam cu Constantin pe mess zilele trecute si te laudam amandoi exprimandu-ne parerea la unison ca ce blog frumos ai si ce bine scrii. Chiar m-a rugat sa-ti transmit asta, daca mai vorbim, tie si lui Dani.
      Iar sapunurile pe care le stii tu sunt cu vreo trei clase sub ce fac acuma. Asa, ca sa ma laud singura…😀

  9. „Incantat de cunostinta” e putin spus.
    Aici in Italia vad la televizor ( pe satelit ) emisiuni romanesti pline de scandaluri si alte subiecte ieftine. Imi place mult sportul da’ si asta a devenit o sursa inepuizabila de porcarii media.
    Cand vin acasa la Buzau sau la Lugoj ( la Ramona, nevasta-mea ) aud aceleasi chestii da’ de la prieteni, rude, etc. Toti se vaita si se lamenteaza da’ sunt prea putini cei care sa-si suflece manecile…
    Si uite-asa raman cu gura cascata cand „rasfoiesc” blogurile tale ! Complete, profesionale, autocritice, cu nelipsitele ( si tot mai rare ) expresii si apropouri comice si multe altele da’ nu le mai zic, sa nu le pocesc in italiana ( nu e ipocrizie, da’ mi se-ntampla de multe ori )
    FELICITARI MAXIME !!!

  10. Alexandra spune:

    Nicu, de aseara imi rod unghiile ca n-am avut internet. Frate, parca as fi ramas fara creier!! Urata treaba internetul asta, pe cat de misto! :D))
    Eu de vreo cinci ani, de cand m-am mutat la casa nu mai ma uit la Tv, la inceput pentru ca nu aveam timp, apoi pentru ca nu mai aveam la ce. Poate cate un film , din cand in cand. ..
    Asa, este, ai dreptate, e multa lene si delasare, de sus pana jos, la toate nivelurile. Toti cauta sa se capatuiasca, fara sa faca nimic, decat eventual un shmen, ceva, o invarteala acolo…
    Multumesc pentru cuvintele frumoase, inseamna mult pentru mine sa stiu ca un roman de-al nostru , plecat departe ,imi citeste blogurile si ii si plac.😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s